DECLINÁ declín vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A trece un substantiv un adjectiv un pronume un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Invechit in expr.) A (shi) declina numele calitatea etc. = a arata cine este a se prezenta. Dupa ce imi zice acestea ishi declina numele: oficerul Zalic fiul Doamnei Eliad. GHICA A. 644. 3. Tranz. (In opozitzie cu ashi asuma) A refuza o sarcina o raspundere a respinge a nu lua asuprashi. Ishi declina orice raspundere. C PETRESCU C. V. 229. ◊ Expr. Ashi declina competintza v. competintza. 4. Intranz. (Rar despre ashtri) A cobori spre asfintzit a apune a scapata. Un soare ce declina din nou renashte soare. ALECSANDRI P. III 496. ◊ (Poetic) Azi de dimineatza am privit pe sora ta Selene plutind shi declinind spre acelashi rece occident. GALACTION O. I 427.