optziuni
  • info

16 definitzii pentru cumineca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. shi tranz. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. ♦ Tranz. A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. [Var.: cuminicá vb. I] Lat. *comminicare (= communicare).

CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. shi tranz. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. ♦ Tranz. A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. [Var.: cuminicá vb. I] Lat. *comminicare (= communicare).

cumineca [At: PSALT. 225/10 / V: (inv) ~men~ (in textele rotacizate) ~mere~ ~mun~ ~nica / Pzi: cuminec / E: ml *comminico are] 12 vtr (Irc) A primi (sau a da) cuminecatura (2) Si: a (se) impartashi a (se) griji. 3 vt A face sa fie iertat (prin cuminecatura) un pacat o gresheala. 4 vr (Inv; construit cu dativul sau cu pp „de”) A se face partash. 5 vr (Inv) A avea parte de... 6 vr (Inv; construit cu pp „in” sau „cu”) A fi initziat intro credintza. 7 vr (Inv) A apartzine unei biserici. 8 vi (Inv) A fi (sau a se pune) de acord. 9 vi (Inv) A se uni. 10 vi A avea legaturi cu cineva.

CUMINECÁ cumínec vb. I. Refl. (In practicile religiei creshtine; shi in forma cuminica) A primi cuminecatura; a se impartashi a se griji. Cind moi cumineca Sa vie shi vladica. JARNÍKBIRSEANU D. 458. ♦ Tranz. A da cuiva cuminecatura a savirshi asupra cuiva ritualul cuminecaturii. La mine vii cu cartea cu gind sami dai canoane SHi vrei sa ma cumineci parinte Solomoane. GOGA P. 99. Nui slobod ai spinzura Pin’nu i cuminica. SHEZ. I 109. ♦ Tranz. (Rar cu privire la gresheli pacate) A anula a face sa fie iertat prin cuminecatura. Sar mira de tinealtarul. Ce pacat ai sa cuminici! COSHBUC P. I 97. Varianta: cuminica vb. I.

A CUMINECÁ cumínec tranz. (credincioshi creshtini) A supune ritualului de cuminecatura; a impartashi; a griji. /<lat. comminicare

A SE CUMINECÁ ma cumínec intranz. A primi cuminecatura; a se impartashi; a se griji. /<lat. comminicare

cuminecà v. a da sfanta cuminecatura: a impartashi cu sfintele taine. [Vechiu rom. cumeneca = lat. *COMMINICARE in loc de COMMUNICARE (cu sensul ecleziastic)].

CUMINICÁ vb. I v. cumineca.

cuminica v vz cumineca

cumínec a á v. tr. (lat. comminico ild. commúnico áre a comunica a’mpartashi; vfr. acomengier pv. comengar). Vechĭ. Daŭ cuĭva cuminecatura il impartashesc. Ma unesc cu cineva. SHi a cumeneca (la formele cu acc. pe k).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cuminecá (a ~) vb. ind. prez. 3 cumíneca

cuminecá vb. ind. prez. 1 sg. cumínec 3 sg. shi pl. cumíneca

cuminec.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CUMINECÁ vb. v. impartashi.

CUMINECA vb. (BIS.) a (se) impartashi (inv. shi pop.) a (se) griji (inv. shi reg.) a (se) pricestui (inv.) a (se) comunica.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuminecá (c át) vb. 1. A impartashi a griji. 2. (Inv.) A comunica. Mr. cumnic cumnicare cuminic megl. cuminic. Lat. communĭcāre prin intermediul unei var. vulg. *commĭnĭcare (Densusianu Hlr. 188; Pushcariu 441; CandreaDens. 435; REW 2090; DAR; Rosetti I 61); cf. alb. kungoń (Philippide II 637) it. communicare lomb. skuminiar genov. kominiga prov. comengar fr. communier sp. comulgar port. comungar sl. comŭkati (Cihac I 67 shi II 290 crede k rom. provine din sl. ceea ce nu pare posibil cf. Vasmer 608). Este dublet al neol. comunica vb. Der. cuminecatura s. f. (impartashanie).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

cuminecá cuminec vb. tranz refl. (bis.) A (se) impartashi; a primi sau a da cuminecatura pentru iertarea pacatelor: „Adal loi cumineca / Iaran mana tzi loi da” (Papahagi 1925: 266). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei cu acelashi sens. Lat. *comminicare < communicare (Densusianu Pushcariu CDDE DA Rosetti cf. DER; SHaineanu Scriban DEX MDA).

Intrare: cumineca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumineca
  • cuminecare
  • cuminecat
  • cuminecatu‑
  • cuminecand
  • cuminecandu‑
 singular plural
  • cumineca
  • cuminecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • cuminec
 (sa)
  • cuminec
  • cuminecam
  • cuminecai
  • cuminecasem
a II-a (tu)
  • cumineci
 (sa)
  • cumineci
  • cuminecai
  • cuminecashi
  • cuminecaseshi
a III-a (el, ea)
  • cumineca
 (sa)
  • cuminece
  • cumineca
  • cumineca
  • cuminecase
plural I (noi)
  • cuminecam
 (sa)
  • cuminecam
  • cuminecam
  • cuminecaram
  • cuminecaseram
  • cuminecasem
a II-a (voi)
  • cuminecatzi
 (sa)
  • cuminecatzi
  • cuminecatzi
  • cuminecaratzi
  • cuminecaseratzi
  • cuminecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • cumineca
 (sa)
  • cuminece
  • cuminecau
  • cuminecara
  • cuminecasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuminica
  • cuminicare
  • cuminicat
  • cuminicatu‑
  • cuminicand
  • cuminicandu‑
 singular plural
  • cuminica
  • cuminicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • cuminic
 (sa)
  • cuminic
  • cuminicam
  • cuminicai
  • cuminicasem
a II-a (tu)
  • cuminici
 (sa)
  • cuminici
  • cuminicai
  • cuminicashi
  • cuminicaseshi
a III-a (el, ea)
  • cuminica
 (sa)
  • cuminice
  • cuminica
  • cuminica
  • cuminicase
plural I (noi)
  • cuminicam
 (sa)
  • cuminicam
  • cuminicam
  • cuminicaram
  • cuminicaseram
  • cuminicasem
a II-a (voi)
  • cuminicatzi
 (sa)
  • cuminicatzi
  • cuminicatzi
  • cuminicaratzi
  • cuminicaseratzi
  • cuminicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • cuminica
 (sa)
  • cuminice
  • cuminicau
  • cuminicara
  • cuminicasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cumineca, cuminecverb

  • 1. (In practicile religiei creshtine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartashi a (se) griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: griji impartashi
    • format_quote Cind moi cumineca Sa vie shi vladica. JARNÍKBIRSEANU D. 458. DLRLC
    • format_quote La mine vii cu cartea cu gind sami dai canoane SHi vrei sa ma cumineci parinte Solomoane. GOGA P. 99. DLRLC
    • format_quote Nui slobod ai spinzura Pin’nu i cuminica. SHEZ. I 109. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A anula a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat o gresheala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sar mira de tinealtarul. Ce pacat ai sa cuminici! COSHBUC P. I 97. DLRLC
etimologie:
  • limba latina *comminicare (= communicare). DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.