optziuni
  • info

15 definitzii pentru contesta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONTESTÁ contést vb. I. Tranz. A nu recunoashte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tagadui. ♦ (Jur.) A face o contestatzie. Din fr. contester lat. contestari.

contesta vt [At: ARISTIA PLUT. / Pzi: ~tést shi (rar) ~téz / E: fr contester lat contestare] 14 A nu recunoashte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva existentza sau necesitatea unui lucru Si: a tagadui. 5 A face o contestatzie.

CONTESTÁ contést vb. I. Tranz. A nu recunoashte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva existentza sau necesitatea unui lucru; a tagadui. ♦ A face o contestatzie. Din fr. contester lat. contestari.

CONTESTÁ contést vb. I. Tranz. A nu recunoashte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoashte existentza sau necesitatea unui lucru; a tagadui. Nu contest k ai dreptate. Prez. ind. shi: (invechit) contestez (NEGRUZZI S.I 243).

CONTESTÁ vb. I. tr. A nu recunoashte ceva; a tagadui. [P.i. contést. / < fr. contester cf. it. contestare lat. contestari].

CONTESTÁ vb. tr. 1. a nu recunoashte ceva; a tagadui a nega. 2. (jur.) a face o contestatzie. (< fr. contester lat. contestari)

A CONTESTÁ contést tranz. (adevaruri fenomene fapte) A declara k fiind neadevarat; a tagadui; a nega. /<fr. contester lat. contestari

contestà v. 1. a nu admite a nu voi sa recunoasca un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi in discutziune.

*2) contést shi éz a á v. tr. (lat. contestari a lua k martur. V. a de shi protest testimoniŭ). Refuz a recunoashte un drept neg existentza unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput discut: contestara mult timp.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

contestá (a ~) vb. ind. prez. 3 contésta

contestá vb. ind. prez. 1 sg. contést 3 sg. shi pl. contésta

contest.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONTESTÁ vb. a dezmintzi a nega a renega a tagadui (inv.) a protesta. (~ cele afirmate de...)

CONTESTA vb. a dezmintzi a nega a renega a tagadui (inv.) a protesta. (~ cele afirmate de...)

A contesta ≠ a afirma a atesta a recunoashte

Intrare: contesta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contesta
  • contestare
  • contestat
  • contestatu‑
  • contestand
  • contestandu‑
 singular plural
  • contesta
  • contestatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • contest
 (sa)
  • contest
  • contestam
  • contestai
  • contestasem
a II-a (tu)
  • conteshti
 (sa)
  • conteshti
  • contestai
  • contestashi
  • contestaseshi
a III-a (el, ea)
  • contesta
 (sa)
  • conteste
  • contesta
  • contesta
  • contestase
plural I (noi)
  • contestam
 (sa)
  • contestam
  • contestam
  • contestaram
  • contestaseram
  • contestasem
a II-a (voi)
  • contestatzi
 (sa)
  • contestatzi
  • contestatzi
  • contestaratzi
  • contestaseratzi
  • contestasetzi
a III-a (ei, ele)
  • contesta
 (sa)
  • conteste
  • contestau
  • contestara
  • contestasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

contesta, contestverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.