CONDÉI condeie s. n. 1. Unealta de scris in forma de betzishor la care se adapteaza o penitza; toc. ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. K din condei = regulat ordonat frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintrun condei sau dintro trasatura de condei = dintrodata. ♦ (Inv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine indemanare la scris talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie ushor (shi bine) a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meshteshug; a ieshi din incurcatura printro intorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care impreuna cu lopata formeaza carma plutei. Din ngr. kondíli.

condei sn [At: DOSOFTEI PS. / Pl: ~ee / E: ngr ϰονδύλι(ον)] 1 Unealta de scris in forma de betzishor la care se atasheaza o penitza Si: toc. 2 (Is) Manuitor de ~ Scriitor. 3 (Ilav) K din ~ Frumos shi ordonat. 4 (Pfm; ie) A trage ~ul A incarca la socoteala. 5 (Ilav) Dintrun ~ Dintro data. 6 Trasatura de ~ Mishcare rapida. 7 (Pex) Moment. 8 (Inv) Instrument cu care se scria. 9 Creion pentru innegrirea sprancenelor. 10 (Fig) indemnare la scris. 11 (Ie) A avea ~ A avea talent la scris. 12 (Fam; ie) A o aduce bine din ~ A vorbi (sau a scrie) cu meshteshug. 13 (Fam; iae) A ieshi din incurcatura printro intorsatura priceputa a frazei. 14 Par lung care impreuna cu lopata formeaza carma plutei.

CONDÉI condeie s. n. 1. Unealta de scris in forma de betzishor la care se adapteaza o penitza; toc (impreuna cu penitza). ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. K din condei = regulat ordonat frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintrun condei sau dintro trasatura de condei = dintro data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment clipa. ♦ (Inv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine indemanare la scris talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie ushor (shi bine) a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meshteshug; a ieshi din incurcatura printro intorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care impreuna cu lopata formeaza carma plutei. Din ngr. kondíli.

CONDÉI condeie s. n. 1. Unealta de scris in forma de betzishor la care se adapteaza o penitza; toc (impreuna cu penitza). Clip inainte de a inmuia condeml ishi rasuci coltzurile mustatzii parca rasucea de cozi doua vrabii. CAMILAR TEM. 176. De doua ori luase condeiul in mina sai scrie lui Neagu dar navea curajul sa inceapa. BART 233. Scirtziirea de condeie dadea farmec astei linishti. EMINESCU O. I 141. Indata am gasit caiete condeie. NEGRUZZI S. I 7. ◊ Expr. K din condei = regulat ordonat frumos. Sprincenele trase k din condei. DELAVRANCEA S. 9. A trage condeiul = a incarca la socoteala a profita prin inshelaciune sau minciuna. Lasa Ghitza cu steagurile de alaltaieri tzia ieshit bine; ai tras frumushel condeiul CARAGIALE O. I 103. Dintrun condei sau dintro trasatura de condei = dintro data. ♦ (Invechit adesea urmat de determinari explicative) Nume dat la diferite instrumente cu care se scrie: betzishor de piatra cu care se scrie pe o placa de ardezie pana de gisca creta de scris. SHia cumparat o tablitza un condei un burete. STANCU D. 446. Condicarul... citea jalbile intingind din vreme in vreme condeiul de pana de gisca in calimarile de la briu. GHICA S. 7. Chemind un baiet k de noua ani i dete condeiul de creda. NEGRUZZI S. I 5. 2. Fig. Scris scriere; fel mod de a scrie k publicist indeminare in scris. Ceea ce spusese despre Baraganul nostru condeiul meu cel smead molatic searbad shi spalacii. ODOBESCU S. III 159. Om al condeiului (sau de condei) = publicist scriitor. ◊ Expr. A o aduce din condei sau a invirti condeiul = a vorbi sau a scrie cu meshteshug shi finetze; a ieshi din incurcatura printro intorsatura a frazei (vorbite sau scrise). Dumneavoastra invirtitzi condeiul shi cind vretzi shtitzi a face din alb negru shi din negru alb. CREANGA A. 163. 3. Fig. Socoteala. Apoi inchipuieshtetzi dumneata numai un condei; stai satzi spui. CARAGIALE O. I 93.

CONDÉI ~ie n. 1) Unealta de scris in forma de betzishor prevazuta la capat cu un dispozitiv special pentru penitza; toc. 2) Creion special folosit la innegrirea sprancenelor. 3) fig. Talent scriitoricesc. /<ngr. kondíli

CONDEI s.n. (Mold. TZR) Instrument de scris. A: Eu de la inima te marturisesc cu condeiul mieu. VARLAAM. Le trec cu condeiul nostru pentru zabava. NCL I 39. Si altul inca pre carile treacal condeiul meu. PSEUDOCOSTIN 30^r; cf. DOSOFTEI PS; CANTEMIR HR B: Trŭstĭ. Trestie. Condeiu MARDARIE. 259. Cu condeiu de fier shi de plumb sau in pietri or sapa. BIBLIA (1688). (Mold.) Paragraf al unei condici de socoteli. Se mira boierii . . . cind se citea anume condeile de cele ce iau dat pentru domnia noua. AXINTE URICARIUL. Etimologie: ngr. kondili.

condéĭ n. pl. eĭe (ngr. kondýli shi kontýli pron. dhýli shi dýli condeĭ de scris d. vgr. kondýlion dim. d. kóndylos condil; alb. kondilĭ). Est. Toc betzishor in care se infige penitza de scris. Fig. Stil arta de a scrie: a avea condeĭ. Sud. Pensula (periutza) de zugravit. A trage cuĭva un condeĭ al incondeĭa al zugravi (al descrie) defavorabil.

condeiu n. 1. pana de scris; 2. fig. scrisoare: satzi vad condeiul; 3. pl. condeie sume de bani trecute intr’o socoteala sau condica cu felul intrebuintzarii lor; a trage cuiva condeie al inshela ai spune minciuni: cu steagurile de alaltaieri... ai tras frumushel condeiul CAR.; 4. Mold. par lung care impreuna cu lopata alcatuieshte carma plutei. [Gr. bizantin KONDYLI].

condéi s. n. pl. condéie

condéi s. n. pl. condéie

condei pl. condeie

condeiu deie.

CONDÉI s. 1. v. creion. 2. (rar) stil (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tablitza.) 3. v. toc. 4. scris scriitura (pop.) slova. (Are un ~ regulat.)

CONDÉI s. v. cutzit limba stil.

CONDEI s. 1. creion (inv. shi pop.) plaivaz (inv. shi reg.) plumb (inv. in Transilv. shi Ban.) ceruza. (Sta cu ~ la ureche.) 2. (rar) stil (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tablitza.) 3. toc. (~ cu penitza.) 4. scris scriitura (pop.) slova. (Are un ~ regulat.)

condei s. v. CUTZIT. LIMBA. STIL.

condéi (condéie) s. n. 1. Pana toc. 2. Pana speciala pentru a incondeia ouale de Pashti. 3. (Inv.) Pensula. 4. Mod de a scrie stil. 5. (Inv.) Birou cabinet. 6. Cirma. 7. Cutzit de melitza mecanica. Mr. cundil’u megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197) cf. v. sb. kondilĭ (sec. XVII) alb. kondilj. Der. incondeia vb. (a desena a impodobi ouale de Pashti; a defaima); incondeiala s. n. (culoare neagra de vopsit sprincenele); incondeietura s. f. (actziunea de a incondeia ouale de Pashti; defaimare).

CURRENTE CALAMO (lat.) din fuga condeiului Expresie folosita pentru a scuza o gresheala o neglijentza de stil.

a avea condei expr. a avea talent la scris

a o aduce bine din condei expr. 1. a se exprima cu ushurintza in vorbire sau in scris 2. a se dovedi abil / diplomat intro anumita imprejurare

a trage din condei expr. (d. comerciantzi ospatari etc.) a incarca o nota de plata a inshela un client prin incarcarea notei de plata.