COMBINÁ combín vb. I. 1. Tranz. A imbina a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A planui a chibzui. 2. Tranz. shi refl. A (se) uni (atomi molecule sau radicali ai unor substantze) printro reactzie chimica dand nashtere unei substantze compuse. Din fr. combiner lat. combinare.

combiná [At: GHEREA ST. CR. II 299 / Pzi: ~bín (inv) ~néz / E: fr combiner] 1 vt A imbina lucruri. 23 vtr A (se) uni (atomi molecule sau radicali ai unor substantze) printro reactzie chimica dand nashtere unei substantze compuse. 4 vt (Fam) A planui. 5 vr (Fam) A avea o relatzie cu cineva.

COMBINÁ combín vb. I. 1. Tranz. A imbina a impreuna a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A planui a chibzui. 2. Tranz. shi refl. A (se) uni (atomi molecule sau radicali ai unor substantze) printro reactzie chimica dand nashtere unei substantze compuse. Din fr. combiner lat. combinare.

COMBINÁ combín vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite) a imbina a impreuna a potrivi. Combin nuantzele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printro reactzie chimica dind nashtere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combina cu apa. 3. (Familiar) A potrivi in gind a planui a chibzui. Combina dispunea shi prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART E. 326.

COMBINÁ vb. I. tr. A imbina a impreuna. ♦ tr. refl. A (se) uni printro reactzie chimica dand nashtere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner cf. it. lat. combinare].

COMBINÁ vb. I. tr. a imbina a impreuna. ◊ (fam.) a planui in gand; a urzi. II. tr. refl. a (se) uni printro reactzie chimica dand nashtere unui corp compus. (

A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri elemente eterogene) A uni intro anumita ordine. 2) (planuri intentzii idei etc.) A reprezenta in minte; a urzi; a plasmui; a plamadi. 3) A face sa se combine. /<fr. combiner lat. combinare

A SE COMBINÁ se combína intranz. (despre atomi molecule sau radicali ai unor substantze) A se uni printro reactzie chimica formand un compus. /<fr. se combiner lat. combinare

combinà v. 1. a impreuna mai multe lucruri intr’o ordine oarecare; 2. a calcula a prepara: a combina un atac; 3. a se impreuna vorbind de doua sau mai multe corpuri chimice.

*combín a á v. tr. (lat. combíno áre d. con la un loc shi bini cite doĭ. V. imbin binar binoclu). Chim. Amestec: a combina oxigen cu idrogen (V. aliaj). Fig. Unesc impreun: imĭ combin puterile. Chibzuĭesc imaginez (impreun ideile): a combina un plan.

combiná (a ~) vb. ind. prez. 3 combína

combiná vb. ind. prez. 1 sg. combín 3 sg. shi pl. combína

COMBINÁ vb. 1. v. imbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

COMBINA vb. 1. a (se) imbina a (se) impreuna a (se) ingemana a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 2. a (se) armoniza a (se) asorta a merge a (se) potrivi (pop. shi fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 3. a amesteca. (~ mai multe substantze.)

combiná (combín combinát) vb. A imbina a impreuna a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner. Der. combinabil adj.; combinatzi(un)e s. f. (imbinare reunire; intilnire de dragoste); combinezon s. n. din fr. combinaison; combinagiu s. m. (Arg. crai muieratic).

combina combin v. r. 1. a avea o relatzie intima de durata (cu cineva). 2. a trai in concubinaj (cu cineva)