buleándră sf [At: DA / Pl: ~re / E: nct] (Pfm) 1 Haină veche, ruptă și uzată. 2 (Fig) Termen injurios dat unei femei imorale. 3 (Lpl) Lucruri vechi și fără valoare.

BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Popular) 1. Haină veche; haină. rea, ruptă, ponosită. V. zdreanță, cîrpă. Își potriveau cîte-o buleandră căpătîi. CAMILAR, T. 48. Numai după bulendre l-ă cunoscut, căci ființa lui era ciopîrțită. SADOVEANU, N. F. 168. ◊ Fig. O hîrtie de la subprefectură. Na-ți-o! -Iar o buleandră de hîrtie? ALECSANDRI, T. I 247. 2. (Mai ales la pl.) Lucruri din casă, lucruri de întrebuințare zilnică, vechi sau de puțină valoare. V. boarfe, catrafuse. A doua zi, vecinele n-au mai văzut-o ieșind din casă, s-au apropiat niște copii de ferestruică și-au văzut-o stînd în bulendrele patului. CAMILAR, N. II 413. Pe copii îi bagă-n sperieți. Pe moșnegi îi trage de barbă ca pe capre. Urcă în căruță toate bulendrele și, ce nu poate să ia cu el, strică și sparge. PAS, L. I 18. Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele.-Și la ce sînt bune bulendrele pe care vă sfădiți voi? ISPIRESCU, L. 215.

BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Pop.) 1. Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. Termen injurios dat unei femei imorale. 2. (La pl.) Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puțină valoare.

BULEÁNDRĂ buléndre f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.

buleandră f. 1. straiu purtat și în parte rupt: cară-ți bulendrele; 2. petec de stofă, vechiu și murdar; 3. fig. lepădătură, muiere desmățată; 4. lucru fără valoare, om de nimic. [Cf. it. balandra, scorțotină].

buleándră și (Trans.) meleándră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleașcă cu fleașcă orĭ bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă: o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V. hanță, halipă.

buleándră (fam.) s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

buleándră s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

BULEÁNDRĂ s. 1. v. cârpă. 2. (la pl.) v. boarfe.

BULEÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, prostituată, strai, târfă, veșmânt.

BULEANDRĂ s. 1. cîrpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. (la pl.) boarfe (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

buleandră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. PROSTITUATĂ. STRAI. TÎRFĂ. VEȘMÎNT.

buleándră (buléndre), s. f. – 1. Zdreanță, cîrpă. – 2. Prostituată. Creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puțin probabilă der. din țig. *bulengere „pantaloni”, de la bul „cur”, menționat numai în forma buiengere (Graur 132 și Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză”, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată”, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrențuros).

buleándră, bulendre, s.f. – (reg.) Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave’ legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu, 2001: 151). ♦ (onom.) Buleandră, poreclă în Moisei (Coman, 2004: 46). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură (Tiktin, Iordan, DER).

buleándră, -endre, s.f. – Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave’ legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu 2001: 151). Poreclă în Moisei (Coman 2004: 46). – Et. nec. (MDA).

buleandră, bulendre s. f. prostituată