opțiuni
  • info

14 definiții pentru târfă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

târfă1 sf [At: CIHAC II, 405 / Pl: ~fe / E: ns cf tearfă1] 1 (Reg) Lucra vechi, uzat Si: cârpă, zdreanță, (îrg) tearfă1 (1). 2 Femeie de moravuri ușoare Si: prostituată, (reg) târcoace (2), târcoață (3), târcoavă (1), târcocină (2), târfoadă, târfoștină, tărnoață (2), tearfă1 (4). 3 (Reg; dep) Om mincinos. 4 (Reg) Om de nimic.

târfă2 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 192 / Pl: ~fe / E: srb trba] (Reg) Stomac.

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.[1]

  1. Există suficiente dovezi care să ateste că poate fi pus în legătură cu tearfă. — raduborza

TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă

TÎ́RFĂ, tîrfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2.

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRFĂ s. v. prostituată.

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță.

TÎRFĂ s. cocotă, curvă, prostituată, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telaliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotlnă, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

tîrfă s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. STOMAC. ZDREANȚĂ.

Intrare: târfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfă
  • târfa
plural
  • târfe
  • târfele
genitiv-dativ singular
  • târfe
  • târfei
plural
  • târfe
  • târfelor
vocativ singular
  • târfă
  • târfo
plural
  • târfelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târfă, târfesubstantiv feminin

  • 1. Femeie de moravuri ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostituată târâtură
    • format_quote Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. DLRLC
    • format_quote Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. DLRLC
    • format_quote Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.