opțiuni
  • info

15 definiții pentru boarfă

din care

Explicative DEX

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

boarfă2 sf [At: PAMFILE, I. C. 347 / V: bur~[1] / Pl: ~fe / E: nct] (Pfm) 1 Îmbrăcăminte veche, uzată. 2 (Pex; lpl) Obiecte de uz personal (îmbrăcăminte, lenjerie, încălțăminte) Si: (pfm) catrafuse. 3 Prostituată.

  1. Prescurtarea bur~ indică burfă, dar cuvântul-titlu care face trimitere către această definiție consemnează doar sfp → burfe. — Ladislau Strifler

boárfă1 sf [At: ANTIPA, P. / Pl: ~fe / E: nct] (Iht; reg) Boiștean.

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. Rufă sau haină (veche, uzată, zdrențuită).

BOÁRFĂ ~e f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri ușoare; târfă. [Sil. boar-fă] /Orig. nec.

boárfă v. borfă.

BOÁRFE s. f. pl. Rufe sau haine (vechi, murdare, zdrențuite). V. buleandră. Erau înăuntru și niște boarfe pe care le-au pus peste ei către ziuă, cînd s-a făcui mai rece. PAS, L. I 64. Își ia boarfele într-o traistă și se duce la păcură. PREDA, Î. 114. În prima zi cu soare... au fost scoase toate boarfele afară și scuturate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132.

boarfe f. pl. V. borfă.

borfă f. pl. lucruri de casă (perne, plapome, lăicer), apoi sdrențe, cârpe, vechituri: își culege boarfele de jos CR. [Origină necunoscută].

Ortografice DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boárfă s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

Relaționale

BOÁRFE s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~le și pleacă!)

BOARFE s. pl. bulendre (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)

Etimologice

boárfă (boárfe), s. f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwan < germ. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”.

Argou

boarfă, boarfe s. f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. prostituată

Intrare: boarfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boarfă
  • boarfa
plural
  • boarfe
  • boarfele
genitiv-dativ singular
  • boarfe
  • boarfei
plural
  • boarfe
  • boarfelor
vocativ singular
  • boarfă
  • boarfo
plural
  • boarfelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boarfă, boarfesubstantiv feminin

  • 1. familiar Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buleandră tearfă
    • format_quote Erau înăuntru și niște boarfe pe care le-au pus peste ei către ziuă, cînd s-a făcui mai rece. PAS, L. I 64. DLRLC
    • format_quote Își ia boarfele într-o traistă și se duce la păcură. PREDA, Î. 114. DLRLC
    • format_quote În prima zi cu soare... au fost scoase toate boarfele afară și scuturate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune mai ales la plural Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Epitet dat unei femei ușoare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: târfă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.