ALUNECÁ alunec vb. I. Intranz. 1. Ashi pierde echilibrul (shi a cadea) calcand pe o suprafatza lucioasa. 2. A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza; (despre doua corpuri aflate in contact) a se deplasa unul fatza de celalalt tangentzial fara a se rostogoli; a se strecura ushor. 3. Fig. A se abate a se lasa ispitit; a greshi. A³ + luneca.

aluneca vi [At: DEX² / V: lu~ / Pzi: alunec / E: ml lubricare] 1 A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza. 2 (D. doua corpuri aflate in contact) A se deplasa unul fatza de celalalt tangentzial fara a se rostogoli. 3 Ashi pierde echilibrul calcand pe o suprafatza lucioasa. 4 A cadea alunecand (3). 5 (Fig) A se lasa ispitit. 6 (Pex) A greshi. 7 A se strecura ushor.

ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. 1. Ashi pierde echilibrul calcand pe o suprafatza lucioasa (shi a cadea a se prabushi). 2. A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza; (despre doua corpuri aflate in contact) a se deplasa unul fatza de celalalt tangentzial fara a se rostogoli; a se strecura ushor. 3. Fig. A se abate a se lasa ispitit; a greshi. [Var.: lunecá vb. I] Lat. lubricare.

ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. (in concurentza cu luneca) 1. (Despre fiintze) Ashi pierde echilibrul calcind pe o suprafatza lucioasa; (prin exagerare) a cadea a se prabushi a se pravali. Se dusese... pe linga riu calcind pe pietrele cele mari sa nu alunece in apa iute. DUMITRIU N. 180. Sa aluneci pe poleiul de pe ulitzele ninse Sa priveshti prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU O. I 157. 2. (Despre obiecte) A se deplasa de la locul unde era ashezat fixat sustzinut. Pachetul a alunecat de sub bratz. ◊ SHi singuran racoare de baie se gateshte... Rochitza de pe umeri aluneca dispare. ALECSANDRI P. III 277. 3. A se mishca cu ushurintza lin fara zgomot shi fara a intimpina vreo rezistentza sau vreun obstacol; a se strecura a patrunde. Aluneca girla intre salcii; in luntreun copil de pescar Tot plescaie unditzan apa. IOSIF T. 134. ◊ (Poetic) De sus vintul aluneca pe vai. DUMITRIU N. 187. Pe cind cu zgomot cad Izvoarelentruna Alunece luna Prin virfuri lungi de brad. EMINESCU O. I 216. SHi pas cu pas pe urma ei [Luceafarul] Alunecan odaie. EMINESCU O. I 168. Aurora o nimfa de soare prea iubita. Se deshteapta shin aer aluneca zimbind. ALEXANDRESCU M. 108. ◊ Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins de gasit de observat de sezisat; a scapa de sub control de sub supraveghere. SHireata shi abila Nadina i aluneca mereu printre degete k argintulviu. REBREANU R. I 259. Niciodata nu spunea unde se duce shi ce face. Un fel de rushine ma oprea sai iau socoteala. Imi aluneca printre degete. BART E. 227.

ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. 1. Ashi pierde echilibrul calcand pe o suprafatza lucioasa; (prin exagerare) a cadea a se prabushi. Unul din caii trasurii aluneca shi cazu (REBREANU). 2. A se deplasa de la locul unde era ashezat. Paltonul ia alunecat de pe umeri. 3. A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza; a se strecura a patrunde. Aluneca garla intre salcii (IOSIF). ◊ Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins de gasit; a scapa de sub control. Lat. lubricare.

A ALUNECÁ alúnec intranz. 1) A calca (din neatentzie) pe o suprafatza lucioasa pierzandushi echilibrul (shi cazand). 2) A se mishca lin. 3) (despre doua corpuri in contact) A se deplasa tangentzial unul fatza de celalalt fara rostogolire. ◊ ~ printre degete a) a fi greu de prins; b) a scapa de sub supraveghere. 4) fig. A incalca anumite norme principii; a greshi. /<lat. lubricare

alunecà v. 1. a scapa a cadea pe un loc neted: sa aluneci pe poleiul de pe ulitzele ninse EM.; 2. fig. a greshi a se abate dela datorie: nu alunecase pana atunci era curat cum il facuse masa ISP. [V. luneca].

alúnec (sud) lúnec (nord) shi lúrec (vechĭ) a á v. intr. (lat. lúbrico áre a face sa fie alunecos lubric). Sint alunecos: gheatza asta aluneca bine Merg fara pedeca pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zapada bucatele pe git. Imĭ perd echilibru (shi cad orĭ nu): caiĭ aluneca pe gheatza. Ma strecor pintre ceva: baniĭ mĭaŭ alunecat pintre degete. Fig. Cad greshesc comit un delict: acest om n’a alunecat nicĭodata.

alunecá (a ~) vb. ind. prez. 3 alúneca

alunecá vb. ind. prez. 1 sg. alúnec 3 sg. shi pl. alúneca

aluneca

alunec.

ALUNECÁ vb. 1. a se da a luneca. (~ pe gheatza.) 2. v. deplasa. 3. (inv. shi pop.) a scapata. (~ shi cade.)

ALUNECA vb. 1. a se da a luneca. (~ pe gheatza.) 2. a se deplasa. (Un strat de teren ~.) 3. (inv. shi pop.) a scapata. (~ shi cade.)