ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. 1. Ashi pierde echilibrul calcand pe o suprafatza lucioasa; (prin exagerare) a cadea a se prabushi. Unul din caii trasurii aluneca shi cazu (REBREANU). 2. A se deplasa de la locul unde era ashezat. Paltonul ia alunecat de pe umeri. 3. A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza; a se strecura a patrunde. Aluneca garla intre salcii (IOSIF). ◊ Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins de gasit; a scapa de sub control. Lat. lubricare.