ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. 1. Ashi pierde echilibrul calcand pe o suprafatza lucioasa (shi a cadea a se prabushi). 2. A se mishca lin fara a intampina vreo rezistentza; (despre doua corpuri aflate in contact) a se deplasa unul fatza de celalalt tangentzial fara a se rostogoli; a se strecura ushor. 3. Fig. A se abate a se lasa ispitit; a greshi. [Var.: lunecá vb. I] Lat. lubricare.