ALUNECÁ alúnec vb. I. Intranz. (in concurentza cu luneca) 1. (Despre fiintze) Ashi pierde echilibrul calcind pe o suprafatza lucioasa; (prin exagerare) a cadea a se prabushi a se pravali. Se dusese... pe linga riu calcind pe pietrele cele mari sa nu alunece in apa iute. DUMITRIU N. 180. Sa aluneci pe poleiul de pe ulitzele ninse Sa priveshti prin lucii geamuri la luminile aprinse. EMINESCU O. I 157. 2. (Despre obiecte) A se deplasa de la locul unde era ashezat fixat sustzinut. Pachetul a alunecat de sub bratz. ◊ SHi singuran racoare de baie se gateshte... Rochitza de pe umeri aluneca dispare. ALECSANDRI P. III 277. 3. A se mishca cu ushurintza lin fara zgomot shi fara a intimpina vreo rezistentza sau vreun obstacol; a se strecura a patrunde. Aluneca girla intre salcii; in luntreun copil de pescar Tot plescaie unditzan apa. IOSIF T. 134. ◊ (Poetic) De sus vintul aluneca pe vai. DUMITRIU N. 187. Pe cind cu zgomot cad Izvoarelentruna Alunece luna Prin virfuri lungi de brad. EMINESCU O. I 216. SHi pas cu pas pe urma ei [Luceafarul] Alunecan odaie. EMINESCU O. I 168. Aurora o nimfa de soare prea iubita. Se deshteapta shin aer aluneca zimbind. ALEXANDRESCU M. 108. ◊ Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins de gasit de observat de sezisat; a scapa de sub control de sub supraveghere. SHireata shi abila Nadina i aluneca mereu printre degete k argintulviu. REBREANU R. I 259. Niciodata nu spunea unde se duce shi ce face. Un fel de rushine ma oprea sai iau socoteala. Imi aluneca printre degete. BART E. 227.