ABLÁTZIE ablatzii s. f. 1. Transportare (prin actziunea vantului a apelor sau a ghetzarilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2. Indepartare chirurgicala a unui organ a unui membru al corpului omenesc a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din substantza devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: tziu. Var.: ablatziúne s. f.] Din fr. ablation lat. ablatio onis.

ablatzie sf vz ablatziune

ABLÁTZIE s.f. v. ablatziune.

ABLATZIÚNE s. f. v. ablatzie.

ablatziune sf [At: DEX² / V: ablatzie / P: ~tziu~ / Pl: ~ni / E: fr ablation lat ablatio onis] 1 Transportare (prin actziunea vantului a apelor sau a ghetzarilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2 indepartare chirurgicala a unui organ a unui membra al corpului omenesc a unei tumori etc. 3 Fenomen fizic prin care un corp care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din substantza devenind incandescent prin frecarea cu aerul.

ablatziúne s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ a unui membru sau a unui tzesut patologic) prin interventzie chirurgicala. 2 (geogr.) Proces de indepartare (prin actziunea apelor ghetzarilor vantului etc.) a particulelor fine rezultate in urma dezagregarii solului shi a rocilor. 3 (astron.) Fenomen fizic in urma caruia un meteorit un satelit etc. strabatand atmosfera cu mare viteza pierde din substantza din cauza incalzirii sale (pana la incandescentza) prin frecarea cu aerul. ◊ Scut de ablatziune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva acestui fenomen. • pl. i. shi ablátzie s.f. / <fr. ablation lat. ablatĭo onis „separare indepartare”.

ABLATZIÚNE ablatziuni s. f. 1. Transportare (prin actziunea vantului a apelor sau a ghetzarilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2. Indepartare chirurgicala a unui organ a unui membru al corpului omenesc a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care strabate atmosfera cu mare viteza pierde din substantza devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: tziu] Din fr. ablation lat. ablatio onis.

ABLATZIÚNE ablatziuni s. f. 1. Actziune facuta de vint de ape sau de ghetzari shi constind in transportarea departe de locul de provenientza a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Operatzie chirurgicala care consta in amputarea totala sau partziala a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Ablatziunea unui rinichi. Pronuntzat: tziu.

ABLATZIÚNE ablatziuni s. f. 1. Transportarea (prin actziunea vantului apelor sau ghetzarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: tziu] Fr. ablation (lat. lit. ablatio onis).

ABLATZIÚNE s.f. 1. Operatzie chirurgicala prin care se indeparteaza total sau partzial un organ un tzesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin actziunea apei a vantului a ghetzarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghetzar prin topire evaporare sau distrugere mecanica. 3. (Astr.) Fenomen fizic in urma caruia un meteorit satelit etc. strabatand atmosfera pierde din substantza datorita incalzirii sale pana la incandescentza. [Var. ablatzie s.f. / cf. fr. ablation lat. ablatio].

ablatziúne s. f. 1. indepartare chirurgicala din corpul uman (o tumoare un calcul un organ bolnav); exereza extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghetzar sau a zapezii prin topire shi evaporare. 3. fenomen fizic in urma caruia un meteorit satelit etc. pierde din substantza datorita incalzirii sale pana la incandescentza. (< fr. ablation lat. ablatio)

ABLATZIÚNE ~i f. 1) Interventzie chirurgicala prin care se indeparteaza un organ un membru sau un tzesut bolnav. 2) Indepartare (prin actziunea apelor a vantului etc.) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului a rocilor. 3) Reducere a masei unui ghetzar prin topire sau evaporare. [G.D. ablatziunii; Sil. tziu] /<lat. ablatio ~onis fr. ablation

*ablatziune f. (lat. ablátio ónis luare). Chir.Taierea unei partzĭ bolnave a corpuluĭ. SHi atzie.

!ablatzie (astr.; med.) (desp. ablatzie) s. f. art. ablatzia (desp. tzia) g.d. art. ablatziei; pl. ablatzii art. ablatziile (desp. tzii)

ablátzie / ablatziúne (ablatzie / tziu) s. f. art. ablatziá (tzia) / ablatziúnea g.d. art. ablátziei / ablatziúnii; pl. ablátzii / ablatziúni art. ablátziile (tzii) / ablatziúnile

!ablatziune (geol.) (desp. ablatziu) s. f. art. ablatziunea g.d. art. ablatziunii; pl. ablatziuni art. ablatziunile

ablatziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. ablatziúnii; pl. ablatziúni

ABLATZIÚNE s. (MED.) exereza extirpare scoatere. (~ apendicelui.)

ABLATZIUNE s. (MED.) exereza extirpare scoatere. (~ apendicelui.)

ablatziune (ablatzie)(engl. = ablation) 1. proces de indepartare shi transport al produselor de alterare a rocilor prin actziunea apelor de shiroire a vantului shi a gravitatziei; a. faciliteaza avansarea fenomenului de alterare; 2. procesul de reducere a masei unui ghetzar prin topire evaporare distrugere mecanica sau prin desprinderea aisbergurilor.

ABLÁTZIE (ABLATZIÚNE) (< fr. lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totala sau partziala) a unui organ tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare a particulelor fine rezultate in urma dezagregarii de pe suprafatza solului shi a rocilor prin procesul de spalare in suprafatza. ■ Reducere a masei unui ghetzar sau a zapezii prin topire evaporare shi deflatzie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un corp ce strabate atmosfera cu mare viteza (meteorit satelit etc.) pierde din substantza datorita incalzirii sale pana la incandescentza prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva a. (3).