extirpare sf [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pl: ~pări / E: extirpa] 1 Distrugere prin dezrădăcinare a buruienilor Si: extirpat¹ (1), extirpație (1). 2 Înlăturare pe cale chirurgicală a unui organ, a unei tumori etc. Si: extirpat¹ (2), extirpație (2). 3 Eliminare (6) a unor tendințe, manifestări etc. negative Si: extirpat¹ (3), extirpație (3).

EXTIRPÁRE, extirpări, s. f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei. Extirparea la animale a diferitelor părți ale creierului a arătat că păstrarea echilibrului și a poziției normale a corpului și coordonarea atîtor mișcări complicate, precum mersul, fuga, săritul etc., depind de integritatea bulbului, a cerebelului și a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. ◊ Fig. Este necesar să se intensifice lupta pentru extirparea deplină din viața literară a rămășițelor formaliste, a putregaiului individualist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2648.

EXTIRPÁRE s.f. Acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; extirpație. [< extirpa].

*extirpațiúne f. (lat. ex-stirpátio, -ónis). Acțiunea de a extirpa. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri

extirpáre s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări

EXTIRPÁRE s. (MED.) 1. v. ablațiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTIRPARE s. (MED.) 1. ablațiune, exereză, scoatere. (~ apendicelui.) 2. excizie. (~ unei tumori.)