extirpare sf [At: COSTINESCU / V: (inv) est~ / Pl: ~pari / E: extirpa] 1 Distrugere prin dezradacinare a buruienilor Si: extirpat¹ (1) extirpatzie (1). 2 Inlaturare pe cale chirurgicala a unui organ a unei tumori etc. Si: extirpat¹ (2) extirpatzie (2). 3 Eliminare (6) a unor tendintze manifestari etc. negative Si: extirpat¹ (3) extirpatzie (3).

EXTIRPÁRE extirpari s. f. Actziunea de a extirpa shi rezultatul ei. Extirparea la animale a diferitelor partzi ale creierului a aratat k pastrarea echilibrului shi a pozitziei normale a corpului shi coordonarea atitor mishcari complicate precum mersul fuga saritul etc. depind de integritatea bulbului a cerebelului shi a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. ◊ Fig. Este necesar sa se intensifice lupta pentru extirparea deplina din viatza literara a ramashitzelor formaliste a putregaiului individualist. SCINTEIA 1953 nr. 2648.

EXTIRPÁRE s.f. Actziunea de a extirpa shi rezultatul ei; extirpatzie. [< extirpa].

*extirpatziúne f. (lat. exstirpátio ónis). Actziunea de a extirpa. SHi átzie dar maĭ des áre.

extirpáre s. f. g.d. art. extirpắrii; pl. extirpắri

extirpáre s. f. g.d. art. extirparii; pl. extirpari

EXTIRPÁRE s. (MED.) 1. v. ablatziune. 2. excizie. (~ unei tumori.)

EXTIRPARE s. (MED.) 1. ablatziune exereza scoatere. (~ apendicelui.) 2. excizie. (~ unei tumori.)