EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Acc. și: excizíe] – Din fr. excision.

excizie sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) esci~, ~ziune / P: ex-ci~ / Pl: ~ii / E: fr excision] 1 Extirpare (a unei tumori, a unei porțiuni de țesut etc.) cu ajutorul unui instrument chirurgical. 2 (Teh) Tăiere sau scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă.

EXCÍZIE, excizii, s. f. Extirpare a unei porțiuni de țesut sau de organ. ♦ Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. – Din fr. excision.

EXCÍZIE s.f. (Med.) Înlăturare (a unei porțiuni de țesut sau organ) prin tăiere. ♦ (Tehn.) Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Gen. -iei, var. exciziune s.f. / cf. fr. excision, lat. excisio].

EXCÍZIE s. f. 1. extirpare a unei porțiuni de țesut sau organ. 2. (tehn.) tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. (< fr. excision, lat. excisio)

EXCÍZIE ~i f. Operație de secționare și de înlăturare din organism a unui țesut sau a unui organ bolnav. /<fr. excision

escizie sf vz excizie

exciziune sf vz excizie

EXCIZIÚNE s.f. v. excizie.

excízie (-zi-e) s. f., art. excízia (-zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (-zi-i-)

excízie s. f. (sil. -zi-e), art. excízia (sil. -zi-a), g.-d. art. excíziei; pl. excízii, art. excíziile (sil. -zi-i-)

EXCÍZIE s. v. extirpare.

EXCIZIE s. (MED.) extirpare. (~ unei tumori.)