ablatziúne s. f. 1. indepartare chirurgicala din corpul uman (o tumoare un calcul un organ bolnav); exereza extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghetzar sau a zapezii prin topire shi evaporare. 3. fenomen fizic in urma caruia un meteorit satelit etc. pierde din substantza datorita incalzirii sale pana la incandescentza. (< fr. ablation lat. ablatio)