abis sn [At: NEGRUZZI S. I. 286 / Pl: ~uri / E: fr abysse lat abyssus ngr αβῖσος] Povarnish adanc abrupt (lipsit de vegetatzie) situat de obicei intro regiune muntoasa Si: genune hau prapastie (1) (ivr) prapadere (ivr) prapastenie (1) (inv) precipitziu (reg) praval (4)^[1].

abís s.n. 1 (geomorf.) Deschizatura adanca intrun platou sau intrun versant muntos in special in caldare (careia nu i se vede fundul); prapastie genune hau. Susurul domol prelung shi nehotarat al tacerii mute se ridica peste abisuri (HOG.). ◊ Poet. Padurea se cufunda intro noapte oarba intrun abis negru k pacura (SADOV.). ♦ Fig. Latura profunda a unei stari a unui fenomen a unui proces ramasa inca necunoscuta; neant. Nui intzelegea abisul din suflet. 2 Depresiune a fundului oceanelor cu adancimi foarte mari. 3 Fig. Distantza uriasha sau separare de ordin cultural intelectual moral sentimental. Intre cei doi era un abis. • pl. uri. /<fr. abysse it. abisso lat. abyssus i; cf. gr. ᾰβυσσος „fara fund” „infinit”.

ABÍS abisuri s. n. (Livresc) Prapastie adincime mare. Valul Jatal... smulge ultimul catarg al corabiei shi o tirashte apoi in abis. BOGZA C. O. 349. Susurul domol prelung shi nehotarit al tacerii mute se ridica peste abisuri k o cintare fermecata de leagan. HOGASH M. N. 169. Marea nu putea fi mai turburata valurile ei mai mari decit vaporul treceau unul dupa altul lasind intre ele un abis. BOLINTINEANU O. 285. ◊ (Poetic) Padurea se cufunda intro noapte oarba intrun abis negru k pacura. SADOVEANU O. III 104. [Luna] umple de vapaie cereshtile abisuri. ALECSANDRI P. A. 167.

ABÍS abisuri s. n. (Livresc) Adancime mare; prapastie. Fr. abysse (lat. lit. abyssus).

ABÍS s.n. (Liv.) Prapastie; adancime foarte mare. ♦ Regiune abisala. [< fr. abysse cf. lat. abyssus gr. abyssos].

abís s. n. 1. prapastie genune. ♦ parte profunda a unui fenomen a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor cu adancimi mari. (< fr. abysse lat. abyssos)

abís abisuri. s.n. Prapastie adincime.

ABÍS ~uri n. Adancime foarte mare; prapastie; hau; genune; neant. /<fr. abysse lat. abyssus

abis n. prapastie foarte adanca; fig. umple de vapaie cereshtile abisuri AL.

*abís n. pl. urĭ shi e (lat. abyssus d. vgr. ábyssos „fara fund”. Cp. cu bezna). Prapastie genune mare adincime (k de ocean).

abís s. n. pl. abísuri

abís s. n. pl. abísuri

abis pl. abisuri

abis suri.

ABÍS s. v. prapastie.

ABIS s. adinc prapastie (rar) noian (livr.) genune hau (inv. shi reg.) prapastenie (prin Mold. shi Olt.) praval (prin Transilv.) risipitura (prin Maram. shi Transilv.) stana (inv.) bezna farafund precipitziu tau. (A cazut in ~.)

abís abisuri s. n. 1. Prapastie genune. 2. (Fig.) Intunericul adancului; iad k locash al demonilor (Luca 8 31) dar shi al mortzilor (Rom. 10 7). Din fr. abysse lat. abysus (< gr. abissos).

ABÍS (< fr. lat.) s. n. Deschizatura adanca intrun platou sau versant muntos (ex. in calcare); prapastie genune hau.