NEÁNT s. n. Nefiintza nonexistentza nimic. [Pr.: neant] Din fr. néant.

neant sn [At: BARONZI I. L. 205 / Pl: (rar) ~uri / E: fr néant] (Flz) Notziune care desemneaza vidul inexistentza nimicul moartea k antiteze ale existentzei Si: nefiintza (3) (rar) neunde.

NEÁNT s. n. Notziune filozofica care desemneaza vidul nefiintza inexistentza nimicul. [Pr.: neant] Din fr. néant.

NEÁNT s. n. Nefiintza; gol nesfirshit nimic. Neantul care domnise de la o margine la alta a orizontului e intrerupt de o superba fiintza in mishcare. BOGZA C. O. 284. Un slujbash dat afara... un student care a cazut la examen vorbesc de marele neant. GHEREA ST. CR. I 261. ◊ (Poetic) Luna clara din neant Pune pe covoare Straluciri de diamant SHi margaritare. TOPIRCEANU P. O. 99. Pronuntzat: neant.

NEÁNT s.n. Ceea ce nu exista; gol nefiintza; nimic. [Pron. neant. / < fr. néant].

NEÁNT s. n. nefiintza nonexistentza gol nesfarshit nimic. (< fr. néant)

NEÁNT n. 1) Notziune filozofica care desemneaza nefiintza inexistentza nonexistentza. 2) Adancime foarte mare; prapastie; noian; genune; abis. [Sil. neant] /<fr. néant

neant n. 1. ceeace nu exista; 2. fig. valoare foarte mica: neantul gloriei (= fr. néant).

* neánt (ea 2 sil.) n. pl. urĭ (fr. néant vfr. nient neient noient it. niente nimica d. lat. ne nu shi gens gentis ginte neam ceĭa ce e analog cu neam = nimica). Nimica. Ceĭa ce nu exista haos. Fig. Neantu gloriiĭ lipsa ei de valoare.

!neant s. n. pl. (rar) neanturi

neánt s. n.

neánt s. n. (sil. ant) pl. neánturi

neant (ea)

neant turi.

NEÁNT s. inexistentza nefiintza nimic nonexistentza (rar) negura neunde uitare (inv.) nedereasa nefapt. (Ashazisa linishte a ~ului.)

NEANT s. inexistentza nefiintza nimic (rar) negura neunde uitare (inv.) nedereasa nefapt. (Ashazisa linishte a ~.)