8 definiții pentru nonexistență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NONEXISTÉNȚĂ s. f. Inexistență. – Non + existență. Cf. fr. non-existence.
nonexistență sf [At: CARAGIALE, T. II, 199 / S și: non-existență / Pl: ~țe / E: non- + existență] Ceea ce nu este existență Si: inexistență, neființă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NONEXISTÉNȚĂ s. f. Ceea ce nu este existență; inexistență. – Non + existență. Cf. fr. non-existence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NONEXISTÉNȚĂ s.f. Inexistență; neant, neființă. [Cf. fr. non-existence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NONEXISTÉNȚĂ s. f. ceea ce nu există, inexistență; neființă. (< fr. non-existence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!nonexisténță (no-ne-/non-e-) s. f., g.-d. art. nonexisténței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nonexisténță s. f. (sil. mf. non-), g.-d. art. nonexisténței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NONEXISTÉNȚĂ s. v. neant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: no-ne-, non-e-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nonexistențăsubstantiv feminin
- 1. Inexistență, neant, neființă. DEX '09 DNsinonime: inexistență neant neființă
etimologie:
- Non + existență DEX '09 DEX '98
- non-existence DEX '09 DEX '98 DN