ABÍS abisuri s. n. (Livresc) Prapastie adincime mare. Valul Jatal... smulge ultimul catarg al corabiei shi o tirashte apoi in abis. BOGZA C. O. 349. Susurul domol prelung shi nehotarit al tacerii mute se ridica peste abisuri k o cintare fermecata de leagan. HOGASH M. N. 169. Marea nu putea fi mai turburata valurile ei mai mari decit vaporul treceau unul dupa altul lasind intre ele un abis. BOLINTINEANU O. 285. ◊ (Poetic) Padurea se cufunda intro noapte oarba intrun abis negru k pacura. SADOVEANU O. III 104. [Luna] umple de vapaie cereshtile abisuri. ALECSANDRI P. A. 167.