ABÁ², (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba² sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, habă / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba² (1) ^[1]. corectată

aba² s.f. 1 Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strâmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

ABÁ², abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABÁ², abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABÁ², abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

abá, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.

haba² sf vz aba² corectată

habă¹ sf vz aba² corectată

abá² s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; (sorturi) pl. abále, art. abálele

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).