Definitzia cu ID-ul 397241:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
abá (abále) s. f. Dimie tzesatura groasa de lina. Mr. megl. aba. < Tc. aba (Miklosich Fremdw. 73; SHeineanu II 3; Lokotsch 2) cf. ngr. άμπᾶς bg. aba Der. abager s. m. (persoana care fabrica sau vinde tzesaturi; croitor); abagerie s. f. (fabrica sau pravalie de tzesaturi); abagiu s. m. (persoana care fabrica sau vinde tzesaturi).