opțiuni
  • info

21 de definiții pentru învinovățire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.

învinovățire sf [At: PRAVILA (1814), 17/14 / Pl: ~ri / E: învinovăți] 1-2 Considerare vinovat a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (1-2), învinuit1 (1-2). 3-4 Declarare a cuiva vinovat (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (3-4), învinuit1 (3-4), acuzare. 5 (Înv) Vină.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare, incriminare. Învinovățire de furt.

învinovățire f. acuzațiune, inculpare.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

învinovăți [At: BELDIMAN, O. 24/11 / Pzi: ~țesc / E: în- + vinovat] 1-2 vtr A (se) considera vinovat Si: a (se) învinui (1-2). 3-4 vtr A (se) declara vinovat Si: a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 vr (Înv; nob) A se face vinovat, meritând să fie condamnat.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.

A ÎNVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat

învinovățì v. a (se) face vinovat.

învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învinovățíre s. f., g.-d. art. învinovățírii; pl. învinovățíri

învinovățíre s. f., g.-d. art. învinovățírii; pl. învinovățíri

învinovățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 să învinovățeáscă

învinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINOVĂȚÍRE s. v. acuzație.

ÎNVINOVĂȚIRE s. acuzare, acuzație, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.)

Învinovățire ≠ dezvinovățire

ÎNVINOVĂȚÍ vb. v. acuza.

ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)

A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica

A învinovăți ≠ a dezvinovăți

Intrare: învinovățire
învinovățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învinovățire
  • ‑nvinovățire
  • învinovățirea
  • ‑nvinovățirea
plural
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirile
  • ‑nvinovățirile
genitiv-dativ singular
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirii
  • ‑nvinovățirii
plural
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirilor
  • ‑nvinovățirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învinovățire, învinovățirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învinovăți DEX '09 DEX '98

învinovăți, învinovățescverb

  • 1. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuza învinui antonime: dezvinovăți justifica
    • format_quote Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
    • format_quote Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. DLRLC
    • format_quote Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219. DLRLC
etimologie:
  • În + vinovat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.