12 definiții pentru incriminare
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire, învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire, învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incriminare sf [At: ODOBESCU, S. III, 340/10 / V: în~ / Pl: ~nări / E: incrimina] 1 Acuzare de săvârșire a unei crime Si: penalizat1 (1). 2 (Pgn) Acuzare. 3 Învinovățire reciprocă Si: penalizat1 (3). 4 (Jur) Stabilire prin lege că o anumită categorie de fapte constituie infracțiune și se sancționează ca atare Si: penalizat1 (4). 5 (Îs) Conținutul ~nării Determinare a condițiilor cerute pentru existența unei infracțiuni. 6 (Îas) Categorie de fapte incriminate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinovățire, învinuire, acuzație. – Variantă: încrimináre (ODOBESCU, S. III 340) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINÁRE s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
incriminare f. acuzare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRIMINÁRE s. f. v. incriminare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRIMINÁRE s. f. v. incriminare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCRIMINÁRE s. f. v. incriminare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încriminare sf vz incriminare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incrimináre s. f., g.-d. art. incriminắrii; pl. incriminắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incrimináre s. f., g.-d. art. incriminării; pl. incriminări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCRIMINÁRE s. v. acuzare, acuzație, inculpare, învinovățire, învinuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incriminare s. v. ACUZARE. ACUZAȚIE. INCULPARE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
incriminare, incriminărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Acuzare, acuzație, incriminație, inculpare, învinovățire, învinuire. DEX '09 DLRLC DNsinonime: acuzare acuzație incriminație inculpare învinovățire învinuire
-
etimologie:
- incrimina DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.