12 definiții pentru incriminație
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.
incriminație sf [At: DA ms / V: ~iune, în~, încriminațiune / Pl: ~ii / E: fr incrimination] (Înv) 1-5 Incriminare (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat. bis. incriminatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINÁȚIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incriminațiune sf vz incriminație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINAȚIÚNE s.f. v. incriminație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incrimináție (-ți-e) s. f., art. incrimináția (-ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incrimináție s. f. (sil. -ți-e), art. incrimináția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. incriminațiune (după DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCRIMINÁȚIE s. v. acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.[1]
- Var. incriminațiune (după DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
incriminație, incriminațiisubstantiv feminin
- 1. Acuzare, acuzație, incriminare, învinovățire, învinuire. DEX '09 DNsinonime: acuzare acuzație incriminare învinovățire învinuire
etimologie:
- incrimination DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.