10 definiții pentru inculpare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inculpare sf [At: DA / Pl: ~pări / E: inculpa] (Jur) Acuzare a cuiva în fața unei instanțe judecătorești Si: imputare, învinuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPÁRE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPÁRE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inculpațiúne f. (fr. inculpation). Acțiunea de a inculpa, acuzațiune. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inculpáre (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inculpáre s. f., g.-d. art. inculpării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCULPÁRE s. v. acuzație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCULPARE s. (JUR.) acuzație, (livr.) incriminare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Inculpare ≠ dezvinovățire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
inculpare, inculpărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acuzare acuzație incriminare învinuire antonime: dezvinovățire
etimologie:
- inculpa DEX '09 DEX '98 DN