optziuni
  • info

19 definitzii pentru acuza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ACUZÁ acúz vb. I. Tranz. 1. A invinui a invinovatzi; a imputa. 2. A arata a vadi a manifesta o reactzie. Din fr. accuser lat. accusare.

acuza vt [At: SAHIA N. 68 / Pzi: acúz / E: fr accuser lat accusare] 1 A formula o plangere (injustitzie) impotriva cuiva Si: a inculpa a invinui a invinovatzi a pari (4). 2 (Frm) A face evident Si: a arata a vadi a manifesta (1).

ACUZÁ acúz vb. I. Tranz. 1. A invinui a invinovatzi. 2. (Frantzuzism) A arata a vadi a manifesta. Din fr. accuser lat. accusare.

ACUZÁ acuz vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau de propozitzii completive indirecte) A imputa cuiva o gresheala un delict o crima; a invinui a invinovatzi. A fost acuzat de crima. ◊ De la 1866 shi pina astazi na fost afacere na fost rascumparare na fost concesie shi intreprindere mai insemnata in care glasul public sa nu acuze pe rege k shia bagat miinile pretutindeni shi k lea scos intotdeauna pline cu actziuni shi cu aur pentru el sau pentru protejatzii lui. LIT. ANTIMONARHICA 168. ◊ Absol. Faptele acuza.

ACUZÁ acúz vb. I. Tranz. A imputa cuiva o gresheala un delict o crima etc; a invinui a invinovatzi. Fr. accuser (lat. lit. accusare).

ACUZÁ vb. I. tr. 1. A invinui a invinovatzi; a imputa. ♦ (Jur.) A imputa cuiva un delict o crima. 2. (Rar) A arata a vadi a dovedi a manifesta. [< fr. accuser cf. it. lat. accusare].

ACUZÁ vb. tr. 1. a invinui a invinovatzi; a incrimina. ◊ (jur.) a imputa cuiva un delict o crima. 2. a arata a vadi a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare)

A ACUZÁ acúz tranz. (persoane) A considera vinovat; a invinui; a invinovatzi. ~ de furt. /<fr. accuser lat. accusare

acuzà v. 1. a declara culpabil a invinovatzi; 2. a pari a trage in judecata; 3. (vorbind de lucruri) a servi de dovada: aceste fapte il acuza; 4. fig. a imputa in genere: nu acuza soarta.

*acúz a á v. tr. (lat. accusare d. ad la shi causa cauza proces. V. scuz). Invinovatzesc pirasc: il acuza de furt. Fig. Tradez daŭ de gol: faptelel acuzaŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

acuzá (a ~) vb. ind. prez. 3 acúza

acuzá vb. ind. prez. 1 sg. acúz 3 sg. shi pl. acúza

acuz.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ACUZÁ vb. 1. a (se) invinovatzi a (se) invinui (livr.) a (se) culpabiliza a (se) incrimina (prin Mold.) a (se) banui (inv.) a (se) jelui a (se) prihani a (se) vinovatzi a (se) vinui. (Se ~ unul pe celalalt.) 2. (JUR.) a inculpa (livr.) a incrimina. (Il ~ de omor.)

ACUZÁ vb. v. arata manifesta vadi.

ACUZA vb. 1. a (se) invinovatzi a (se) invinui (livr.) a (se) incrimina (prin Mold.) a (se) banui (inv.) a (se) jelui a(se) prihani a( se) vinovatzi a (se) vinui. (Se ~ unul pe celalalt.) 2. (JUR.) a inculpa (livr.) a incrimina. (Il ~ de omor.)

acuza vb. v. ARATA. MANIFESTA. VADI.

A acuza ≠ a indreptatzi a justifica a dezvinovatzi a disculpa

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

QUI ACCUSARE VOLUNT PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor sa acuze trebuie sa aiba dovezi Veche maxima de drept care obliga pe acuzator sa prezinte dovezile vinovatziei acuzatului.

Intrare: acuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acuza
  • acuzare
  • acuzat
  • acuzatu‑
  • acuzand
  • acuzandu‑
 singular plural
  • acuza
  • acuzatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • acuz
 (sa)
  • acuz
  • acuzam
  • acuzai
  • acuzasem
a II-a (tu)
  • acuzi
 (sa)
  • acuzi
  • acuzai
  • acuzashi
  • acuzaseshi
a III-a (el, ea)
  • acuza
 (sa)
  • acuze
  • acuza
  • acuza
  • acuzase
plural I (noi)
  • acuzam
 (sa)
  • acuzam
  • acuzam
  • acuzaram
  • acuzaseram
  • acuzasem
a II-a (voi)
  • acuzatzi
 (sa)
  • acuzatzi
  • acuzatzi
  • acuzaratzi
  • acuzaseratzi
  • acuzasetzi
a III-a (ei, ele)
  • acuza
 (sa)
  • acuze
  • acuzau
  • acuzara
  • acuzasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

acuza, acuzverb

  • 1. A formula o plangere (in justitzie) impotriva cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: imputa inculpa pari invinovatzi invinui
    • format_quote De la 1866 shi pina astazi na fost afacere na fost rascumparare na fost concesie shi intreprindere mai insemnata in care glasul public sa nu acuze pe rege k shia bagat miinile pretutindeni shi k lea scos intotdeauna pline cu actziuni shi cu aur pentru el sau pentru protejatzii lui. LIT. ANTIMONARHICA 168. DLRLC
    • format_quote (shi) absolut Faptele acuza. DLRLC
    • 1.1. shtiintze juridice A imputa cuiva un delict o crima. DN
      • format_quote A fost acuzat de crima. DLRLC
  • 2. A manifesta o reactzie; a face evident. DEX '09 MDA2 DN
    sinonime: arata dovedi manifesta vadi
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.