opțiuni
  • info

11 definiții pentru îngăduitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.

îngăduitor, ~oare a [At: CORESI, EV. 49/29 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îngădui + -tor] 1 Care permite, încuviințează cu ușurință. 2 Înțelegător. 3 Indulgent. 4 Iertător. 5 Tolerant. 6 Împăciuitor. 7 Răbdător. 8 Bun. 9 Concesiv. 10 Blând.

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. 1. Care încuviințează, care permite ceva; tolerant, răbdător. Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. 2. Blînd, bun, de treabă. Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121.

ÎNGĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care îngăduie; caracterizat prin toleranță față de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bunătate; caracterizat prin bunătate; blajin; blând. /a îngădui + suf. ~tor

îngăduitor a. care îngădue, indulgent.

îngăduitór, -oáre adj. Indulgent. Tolerant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. îngăduitóri; f. sg. și pl. îngăduitoáre

îngăduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. îngăduitóri; f. sg. și pl. îngăduitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂDUITÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. concesiv. 4. v. înțelegător. 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~!)

ÎNGĂDUITOR adj. 1. iertător, indulgent, îndurător, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) 2. (BIS.) bun, îndurător, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Dumnezeu este considerat ~.) 3. concesiv, indulgent, tolerant, (înv.) răbdător. (Prea este ~!) 4. binevoitor, compătimitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~!)

Îngăduitor ≠ neîndurat

Intrare: îngăduitor
îngăduitor adjectiv
  • silabație: -du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăduitor
  • ‑ngăduitor
  • îngăduitorul
  • îngăduitoru‑
  • ‑ngăduitorul
  • ‑ngăduitoru‑
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarea
  • ‑ngăduitoarea
plural
  • îngăduitori
  • ‑ngăduitori
  • îngăduitorii
  • ‑ngăduitorii
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarele
  • ‑ngăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • îngăduitor
  • ‑ngăduitor
  • îngăduitorului
  • ‑ngăduitorului
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarei
  • ‑ngăduitoarei
plural
  • îngăduitori
  • ‑ngăduitori
  • îngăduitorilor
  • ‑ngăduitorilor
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarelor
  • ‑ngăduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăduitor, îngăduitoareadjectiv

  • 1. Care îngăduie (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care iartă ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: concesiv iertător indulgent răbdător tolerant antonime: neîndurat
      • format_quote Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. DLRLC
      • format_quote Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. DLRLC
    • 1.2. Blajin, blând, bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: blajin blând bun
      • format_quote Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Îngădui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.