opțiuni
  • info

13 definiții pentru tolerant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

tolerant, ~ă [At: SĂULESCU, HR. I, 224/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr tolérant] 1-2 smf, a (Persoană) care tolerează (1) Si: indulgent, îngăduitor. 3 a (D. organism) Care suportă anumite medicamente sau substanțe.

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. Care tolerează; îngăduitor, indulgent. Să nu fim sectari, dar nici toleranți sau indiferenți, atunci cînd vom fi chemați să desemnăm pe noii colegi. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)

TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant

tolerant a. 1. care tolerează, mai ales în materie de religiune; 2. indulgent în daraverile vieții.

*toleránt, -ă adj. (lat. tólerans, -ántis; fr. tolérant). Care permite să aĭ ideile și credințele tale religioase: Romaniĭ eraŭ un popor tolerant. Îngăduitor, indulgent în morală. Care suportă medicamentele: bolnav, stomah tolerant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. tolerántă, pl. toleránte

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOLERÁNT adj. v. concesiv.

TOLERANT adj. concesiv, indulgent, îngăduitor, (înv.) răbdător. (Prea este ~!)

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant

Intrare: tolerant
tolerant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolerant
  • tolerantul
  • tolerantu‑
  • tolerantă
  • toleranta
plural
  • toleranți
  • toleranții
  • tolerante
  • tolerantele
genitiv-dativ singular
  • tolerant
  • tolerantului
  • tolerante
  • tolerantei
plural
  • toleranți
  • toleranților
  • tolerante
  • tolerantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tolerant, tolerantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.