16 definitzii pentru intransigent

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTRANSIGÉNT A intransigentzi te adj. Care nu se abate de la o anumita linie adoptata care nu accepta concilieri sau compromisuri; incoruptibil. Din fr. intransigeant.

intransigent ~a av a [At: MAIORESCU CR. III 419 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr intransigeant] 12 (Intrun mod) care nu accepta compromisuri sau concesii Vz neinduplecat.

INTRANSIGÉNT A intransigentzi te adj. Care nu se abate de la o anumita linie adoptata care nu accepta concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neinduplecat. Din fr. intransigeant.

INTRANSIGÉNT A intransigentzi te adj. Care nu se abate cu nici un chip de la o anumita linie care nu accepta concilieri sau compromisuri care nu cedeaza; neimpacat neinduplecat necrutzator neingaduiior. Leninismul invatza partidele comuniste sa fie intransigente fatza de orice deviere oportunista shi natzionalista sa nu tolereze pe impaciuitorishti shi capitulantzi. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 445. Rechizitoriul violent al lui Nicolaie Balcescu impotriva castei dominante shi pozitzia sa intransigenta au facut k izgonirea lui din tzara sa fie prelungita. SADOVEANU E. 52. Intransigent shi indraznetz in actziunile mari dascalul... era cuprins de sfiiciune cind vorbea. CAMIL PETRESCU O. II 529.

INTRANSIGÉNT A adj. Neinduplecat necrutzator incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant it. intransigente].

INTRANSIGÉNT A adj. care nu admite sa faca concesii compromisuri; neinduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant it. intransigente)

INTRANSIGÉNT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent in actziuni shi in convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant

intransigent a. shi m. care nu face nici o concesiune.

*intransigént a adj. (d. transigent). Care nu transige: partid politic intransigent.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intransigént adj. m. pl. intransigéntzi; f. intransigénta pl. intransigénte

intransigént adj. m. pl. intransigéntzi; f. sg. intransigénta pl. intransigénte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotarat. 2. v. necrutzator. 3. v. neingaduitor.

INTRANSIGENT adj. 1. decis dirz ferm hotarit inflexibil neabatut neclintit nestramutat neshovaitor statornic (inv.) nepregetator. (Om ~; caracter ~.) 2. necrutzator. (~ cu hotzii.)

Intrare: intransigent
intransigent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intransigent
  • intransigentul
  • intransigentu‑
  • intransigenta
  • intransigenta
plural
  • intransigentzi
  • intransigentzii
  • intransigente
  • intransigentele
genitiv-dativ singular
  • intransigent
  • intransigentului
  • intransigente
  • intransigentei
plural
  • intransigentzi
  • intransigentzilor
  • intransigente
  • intransigentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intransigent, intransigentaadjectiv

  • 1. Care nu se abate de la o anumita linie adoptata care nu accepta concilieri sau compromisuri. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Leninismul invatza partidele comuniste sa fie intransigente fatza de orice deviere oportunista shi natzionalista sa nu tolereze pe impaciuitorishti shi capitulantzi. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 445. DLRLC
    • format_quote Rechizitoriul violent al lui Nicolaie Balcescu impotriva castei dominante shi pozitzia sa intransigenta au facut k izgonirea lui din tzara sa fie prelungita. SADOVEANU E. 52. DLRLC
    • format_quote Intransigent shi indraznetz in actziunile mari dascalul... era cuprins de sfiiciune cind vorbea. CAMIL PETRESCU O. II 529. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.