opțiuni
  • info

19 definiții pentru înfocare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFOCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.

ÎNFOCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.

înfocare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1/2 / Pl: ~cări / E: înfoca] 1 (Rar) Ardere în foc a ceva. 2 (Rar) Înfierbântare la foc. 3 (Îvr) Cauterizare. 4 (Înv) Agitație. 5 (Fig) Înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.

ÎNFOCÁRE s. f. Înflăcărare, ardoare, pasiune, entuziasm. Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. ◊ (Adesea în loc. adv.) Cu înfocare. Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259.

înfocare f. ardoare, vehemență.

înfocáre f. Ardoare, pasiune: soldatu îșĭ ĭubește cu înfocare steagu.

ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.

ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.

înfoca [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/1 / Pzi: înfoc / E: în + foc] 1 vt (Rar) A da foc la ceva. 2 vt (Rar) A înfierbânta, a încălzi ceva la foc. 3 vr (Fig) A se înflăcăra ca urmare a unui sentiment puternic.

A SE ÎNFOCÁ mă înfóc intranz. 1) (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc

înfóc, a -á v. tr. (d. foc. – Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfocáre s. f., g.-d. art. înfocắrii

înfocáre s. f., g.-d. art. înfocării

înfocá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfoácă

înfocá vb., ind. prez. 1 sg. înfóc, 3 sg. și pl. înfoácă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFOCÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemență.

ÎNFOCARE s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 2. impetuozitate, vehemență, violență. (Se apără, ripostează cu ~.)

ÎNFOCÁ vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.)

ÎNFOCÁ vb. v. înfierbânta.

ÎNFOCA vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.)

înfoca vb. v. ÎNFIERBÎNTA.

Intrare: înfocare
înfocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfocare
  • ‑nfocare
  • înfocarea
  • ‑nfocarea
plural
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocările
  • ‑nfocările
genitiv-dativ singular
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocării
  • ‑nfocării
plural
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocărilor
  • ‑nfocărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfocare, înfocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfoca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ardoare entuziasm pasiune vehemență înflăcărare
    • format_quote Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. DLRLC
    • chat_bubble adesea locuțiune adverbială Cu înfocare. DLRLC
      • format_quote Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. DLRLC
      • format_quote Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
      • format_quote Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfoca DEX '09 DEX '98

înfoca, înfocverb

rar
etimologie:
  • În + foc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.