ZICÉRE ziceri s. f. Actziunea de a zice shi rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant vorba vorbire. ♦ Expresie zicatoare zicala. V. zice.

zicere sf [At: PSALT. SCH. 16/16 / V: (inv) gice~ / Pl: ~ri / E: zice] 1 Exprimare verbala Si: comunicare enuntz exprimare formulare. 2 (Pex) Cuvantare (6). 3 (Ivp) Cuvant (1). 4 (Ivp; ilav) ~ de ~ Cuvant cu cuvant. 5 (Inv; ial) Exact (1). 6 (Inv) Terminologie. 7 (Inv) Prorocire. 8 (Inv) Povatza. 9 (Inv) Porunca. 10 (Inv; lpl) Afirmatzie (10). 11 Marturie. 12 (Ivp; shis cuvant de ~) Zicatoare (5).

zicere s.f. 1 Ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare exprimare formulare; ceea ce zice cineva la un moment dat; ext. rostire; cuvintare. Daca gindul era certaretz shi jucaush zicerea era de o nespusa duioshie (K. PETR.). 2 (inv. pop.) Cuvint; termen. El nu intzelege k zicerea „ciocoi” este sinonima cu... „bogat” (FIL.). 3 (inv.) Afirmatzie marturie. Un om... este dator ashi sprijini zicerea cu dovezi (RUSSO). 4 Expresie zicatoare zicala. K shi in amintiri fondul de proverbe shi ziceri intercalate in poveshti este enorm (PER.). • pl. i. /v. zice.

ZÍCERE ziceri s. f. Actziunea de a zice shi rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant vorba vorbire. ♦ Expresie zicatoare zicala. V. zice.

ZÍCERE ziceri s. f. (Astazi rar) Actziunea de a zice shi rezultatul ei; ceea ce se exprima comunicare (de orice fel) cuvint vorba vorbire zisa. Vedem adesea in cronicari mai ales in cei moldoveni zicerile: buluc shi a bulucire shi shtim k aceste ziceri luate din limba turceasca insemneaza: gramada a gramadi. ODOBESCU S. I 215. Vede... nishte casutze de moda bourgeoise de ne este iertat a imprumuta aceasta zicere de la francezi de vreme ce la noi inca nu e botezata. NEGRUZZI S. I 70. Balada adaoga fara alta zicere k: «sus pe malul Oltului n a ramas pustie: «casa Vilcului». RUSSO O. 47. ♦ Expresie zicatoare zicala. Creanga revelase in vorbirea poporului shi tezaurul lui de ziceri tipica o bogata vina a humorului. VIANU A. P. 170.

ZÍCERE ziceri s. f. Actziunea de a zice shi rezultatul ei; ceea ce se exprima comunicare de orice fel; cuvant vorba vorbarie. ♦ Expresie zicatoare zicala.

ZÍCERE ~ i f. 1) v. A ZICE. 2) Vorba zisa; spusa. 3) Expresie concisa deseori figurata care contzine o povatza sau un gand intzelept; zicala; zicatoare. /v. a zice

zicere f. actziunea de a zice shi rezultatul ei: vorba.

zícere f. Zicala cuvint celebru. Vechĭ (shi azĭ in Maram.) gicere.

zícere s. f. g.d. art. zícerii; pl. zíceri

zícere s. f. g.d. art. zícerii; pl. zíceri

ZÍCERE s. exprimare formulare pronuntzare rostire spunere. (~ unei opinii.)

ZÍCERE s. v. aforism cugetare cuvant dicton expresie maxima proverb sentintza termen vorba vorba batraneasca zicala zicatoare.

ZICERE s. exprimare formulare pronuntzare rostire spunere. (~ unei opinii.)

zicere s. v. AFORISM. CUGETARE. CUVINT. DICTON. EXPRESIE. MAXIMA. PROVERB. SENTINTZA. TERMEN. VORBA. VORBA BATRINEASCA. ZICALA. ZICATOARE.