ZÍCERE ziceri s. f. (Astazi rar) Actziunea de a zice shi rezultatul ei; ceea ce se exprima comunicare (de orice fel) cuvint vorba vorbire zisa. Vedem adesea in cronicari mai ales in cei moldoveni zicerile: buluc shi a bulucire shi shtim k aceste ziceri luate din limba turceasca insemneaza: gramada a gramadi. ODOBESCU S. I 215. Vede... nishte casutze de moda bourgeoise de ne este iertat a imprumuta aceasta zicere de la francezi de vreme ce la noi inca nu e botezata. NEGRUZZI S. I 70. Balada adaoga fara alta zicere k: «sus pe malul Oltului n a ramas pustie: «casa Vilcului». RUSSO O. 47. ♦ Expresie zicatoare zicala. Creanga revelase in vorbirea poporului shi tezaurul lui de ziceri tipica o bogata vina a humorului. VIANU A. P. 170.