ZICATOÁRE zicatori s. f. 1. Fraza scurta uneori rimata asemanatoare maximei prin care creatorul popular exprima o constatare de ordin general filozofic un principiu etic o norma de conduita etc.; zicatura zicala proverb. 2. (Reg.) Bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. Zice + suf. atoare.

ZICATOÁRE zicatori s. f. 1. Fraza scurta uneori rimata asemanatoare maximei prin care poporul exprima in mod metaforic o constatare de ordin general filozofic un principiu etic o norma de conduita etc.; zicatura zicala proverb. 2. (Reg.) Bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. Zice + suf. atoare.

ZICATOÁRE zicatori s. f. 1. Fraza scurta prin care poporul exprima o constatare de ordin general. V. maxima. Amesteca in vorbirea lui zicatori din vechime. SADOVEANU N. P. 270. Iata ce glasuieshte o zicatoare: decit sa iasa omului nume rau mai bine ochii din cap. ISPIRESCU L. 273. Pesemne gindeshti k eu nu shtiu zicatoarea moldoveneasca. NEGRUZZI S. I 141. 2. (Regional rar) Bucata muzicala p. ext. instrument muzical. Intrun timp de noapte iata au sosit o multzime de draci... cu zicatori feli de feli shi au inceput imprejurul lui a zice shi a citita. SBIERA P. 152.

ZICATOÁRE zicatori s. f. 1. Fraza scurta prin care poporul exprima o constatare de ordin general. 2. (Reg.) Bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. (a)toare.

ZICATOÁRE ~óri f. Expresie concisa deseori figurata care contzine o povatza sau un gand intzelept; zicala; zicere. / a zice + suf. ~atoare

zicatoare f. 1. sententza devenita proverb; 2. gluma picanta.

zicatoáre f. pl. orĭ. Vorba cugetare saŭ expresiune celebra precum: facase dreptate chear daca ar perĭ lumea!

zicator oare sf s.m. adj. 1 s.f. Fraza scurta uneori rimata asemanatoare maximei prin care se exprima in mod metaforic o constatare de ordin general filosofic un principiu etic o norma de conduita etc.; proverb zicatura zicala. Iata ce glasuieshtze o zicatoare: decit sa iasa nume rau mai bine ochii din cap (ISP.). ♦ Specie folclorica cuprinzind astfel de fraze. 2 s.f. (inv. reg.) Cintec popular. ♦ (reg.) Instrument muzical. 3 s.m. (inv. reg.) Lautar. 4 adj. s.m. s.f. (inv. reg.) (Persoana) care spune ceva la un moment dat care vorbeshte. ♦ Ext. (adj.) Elocvent vorbaretz.pl. ori. /zice + tor.

zicatoáre s. f. g.d. art. zicatórii; pl. zicatóri

zicatoáre s. f. g.d. art. zicatórii; pl. zicatóri

ZICATOÁRE s. proverb zicala vorba batraneasca (rar) parimie. (Colectzie de ~ori.)

ZICATOARE s. proverb zicala vorba batrineasca (rar) parimie (pop.) spunere zicatura zicere zisa (inv. shi reg.) poveste (Ban.) cimilitura (inv.) pilda. (Colectzie de ~i.)

ZICATOARE (de la a zice < lat. dicere) Cunoscute shi sub denumirea de expresii shi locutziuni proverbiale zicatorile sint asemanatoare cu proverbele dar nu identice. Daca proverbul se constituie din propozitzii sau fraze intregi de sine statatoare zicatoarea are o formulare mai redusa. Ea nu se foloseshte separat ci legata sintetic de o propozitzie sau fraza avind o functzie caracterizatoare a unui fapt particular exprimat prin propozitzia sau fraza de care este legata. Exemplu sluga la dirloaga se zice de cineva cei sub ascultarea unui prost. Soare cu dintzi cind e soare dar shi frig mushcator. Sac spart pentru un nesatul. A legat cartea de gard cind cineva nu mai vrea sa invetze. SHi zicatorile k shi proverbele se caracterizeaza prin exprimarea plastica iar folosirea lor intrun context vorbit sau scris mareshte expresivitatea stilului.