maxima sf [At: MOLNAR I. XI/19 / Pl: ~me / E: lat maxima fr maxime] Gandire formulata concis exprimand un principiu etic o norma de conduita etc. Si: aforism (liv) adagiu sentintza.

MÁXIMA maxime s. f. Gindire formulata concis exprimind un principiu etic o norma de conduita; aforism sentintza adagiu. Aceste era maximele care printzul Cantemir intemeia politica sa. NEGRUZZI S. II 153.

MÁXIMA s.f. Gandire formulata concis exprimand un principiu o norma de conduita etc.; aforism adagiu. [< lat. maxima fr. maxime].

MÁXIMA s. f. gandire formulata concis exprimand un principiu o norma de conduita; aforism adagiu. (< fr. maxime lat. maxima)

MÁXIMA ~e f. Formula lapidara contzinand o cugetare un gand adanc sau o norma de conduita; sentintza; aforism. /<lat. maxima fr. maxime

maxima f. propozitziune generala ce serva de principiu de norma.

*máxim a adj. (lat. máximus din *mágtimus superlativu d. magnus mare major maĭ mare. V. major). Cel maĭ mare maĭ inalt (in opoz. cu minim): fortza ĭutzeala maxima. S. f. pl. e (d. lat. máxima fem. d. máximus intrebuintzat k subst. in evu mediŭ subintzelegind sententia). Precept sententza aforizm cugetare zicatoare adevar exprimat pe scurt saŭ regula de purtare a cuĭva (deviza): maximele luĭ La Rochefoucauld is codu egoizmuluĭ. S. n. pl. e. Cel maĭ inalt grad cea maĭ mare intensitate extensiune saŭ cantitate considerata k limita: maximu ĭutzeliĭ furiiĭ pedepseĭ pretzuluĭ. Legea maximuluĭ legea care fixeaza taxa maxima care se poate incasa. K adv. se intrebuintzeaza latinu maximum [n. d. máximus] cel mult: o temperatura de máximum 8 grade deasupra luĭ zero o pedeapsa de maximum zece anĭ. Se zice shi k s. n. fara pl. un máximum de pedeapsa. SHi maximal (germ. maximal).

máxima s. f. g.d. art. máximei; pl. máxime

máxima (valoare maxima aforism) s. f. g.d. art. máximei; pl. máxime

maxima me.

MÁXIMA s. aforism cugetare dicton sentintza (livr.) adagiu (rar) apoftegma parimie (pop.) zicere (inv.) pilda (ir.) panseu. (O ~ celebra.)

MAXIMA s. aforism cugetare dicton sentintza (livr.) adagiu (rar) apoftegma parimie (pop.) zicere (inv.) pilda (ir.) panseu. (O ~ celebra.)

maxima sau sentintza (fr. maxime sentence „opinie” „idee stralucita”) figura de stil care consta in a sublinia obiectul (ideea) printrun enuntz concis exprimand o reflectzie profunda shi generalizatoare asupra lui. M. are aceasta functzie stilistica atunci cand este solicitata de un context care eashi propune sal lumineze (I): „Seara ea plangea pe infundate in culcushul ei. Ea care nu se abatuse nici pe o clipa din calea cea dreapta prea era umilita in fatza lumii prea cazuta in gandul semenilor sai shi fire de om avea de om care orishicat de fericit ar fi se simte nenorocit cand semenii lui il pretzuiesc mai prejos de ceea ce este.” (I. Slavici) Sin. adagiu aforism apoftegma pareneza.

MAXIMA s. f. Gindire formulata concis exprimind un principiu etic o norma de conduita etc.; aforism sentintza adagiu. Maximele lui Confutzius. MOLNAR I. XI/19 cf. VIRNAV F. M. I 97^r/16 III^r/25. Nu se abatea niciodata de la maximele vechi. CAPATZINEANU M. 39. O maxima de capetenie. VASICI M. II 34/26 cf. NEGULICI. Maxime shi invatzaturi de morala. ROM. LIT. 431²/25. Aceste era maximele care printzul Cantemir intemeia politica sa. NEGRUZZI S. II 153. K sa nu devie shi el stringurat Cum se intimplase altui mainainte Adopta maxima demna da lui stat. MURESHANU P. 144/6. Nu ne putem pronuntza asupra acestei maxime. FILIMON O. I 123 cf. PONTBRIANT D. COSTINESCU. Multzi chematzi dar putzini aleshi. . . Aceasta maxima se poate aplica la toate generatziile ce se succeda. ALECSANDRI S. 124. Amar acelor domnitori care nu vor voi sa intzeleaga aceasta maxima. BOLINTINEANU O. .431. Aceasta veche maxima ramine din nefericire aplicabila shi in starea actuala a ashanumitei culturi. MAIORESCU CR. II 131 cf. BARCIANU. Nui mirare sa aiba totdeauna la indemana citeo maxima. AGIRBICEANU A. 132 cf. 150. Maximele shi cugetarile cind sint descoperiri psihologice nau nevoie de comparatzii ori metafore poetice. IBRAILEANU S. L. 19 cf. 5. Maxima sau sentintza strecurata in povestirea faptelor este un efect stilistic care tradeaza pe filozof shi pe orator. VIANU M. 253 cf. id. A. P. 95. Se gindi la ce ar spune Mara daca ar citi aceasta maxima. V. ROM. octombrie 1 954 99. Dosoftei stilizeaza in felul sau lirismul popular adaugind contzinutului biblic al versurilor un ton de maxima de proverb LL I 152. Pl.: maxime. Din lat. maxima fr. maxime.