aforísm sn [At: MAIORESCU CR. II 109 / V: (nob) ~a / Pl: ~e / E: fr aphorisme lat aphorismus] Cugetare enuntzata intro forma concisa memorabila Si: adagiu maxima sentintza.

AFORÍSM aforisme s. n. Judecata care reda intro forma expresiva shi concisa un adevar sau o parere cu privire la viatza; cugetare sentintza maxima. Miam amintit... de unele aforisme ale lui in legatura cu ucenicia mea de unditzar. Pescuitul zicea domniasa e o indeletnicire libera shi placuta chiar cind nu prinzi nimic deshi peshtele de unditza shi mamaliga de rishnitza nu tzin satz. SADOVEANU N F. 47.

AFORÍSM aforisme s. n. Maxima sentintza cugetare. Fr. aphorisme (lat. lit. aphorismus).

AFORÍSM s.n. 1. Judecata care reda intro forma concisa o parere cu privire la viatza; sentintza maxima cugetare. 2. Enuntz care sugereaza un adevar teoretic. [< fr. aphorisme cf. gr. aphorismos definitzie].

AFORÍSM s. n. cugetare judecata care reda intro forma concisa shi expresiva un adevar; adagiu maxima sentintza. (< fr. aphorisme gr. aphorismos)

AFORÍSM ~e n. 1) Formula lapidara contzinand o cugetare sau un gand adanc; maxima; sentintza. 2) Enuntz care sugereaza un adevar teoretic. /<fr. aphorisme lat. aphorismus

aforism n. sententza sau maxima scurta shi plina de noima (s’a zis mai intai de Aforismele lui Hippocrate): vorbeshte ’n aforisme k un filozof grec AL.

aforísma sf vz aforism

*aforízm n. pl. e (vgr. aphorismós d. aphorizo definesc. V. afurisesc). Sententza saŭ maxima scurta.

aforísm s. n. pl. aforísme

aforísm s. n. pl. aforísme

aforism.

AFORÍSM s. v. maxima.

AFORISM s. cugetare dicton maxima sentintza (livr.) adagiu (rar) apoftegma parimie (pop.) zicere (inv.) pilda (ir.) panseu. (Culegere de ~.)

AFORISM. Subst. Aforism cugetare sentintza maxima intzelepciune panseu (ir.) reflectzie reflexie dicton apoftegma (livr.) adagiu (livr.) pilda zicala zicere zicatoare zicatura spunere (inv.) expresie proverb parimie (rar); citat citatzie (inv.); moto; expresie frazeologica expresie idiomatica locutziune. Remarca observatzie. Invatzatura morala fabula. Culegere de maxime parimiar; gnomologie (livr.). Paremiologie; paremiolog. Adj. Aforistic apoftegmatic (livr.) proverbial sententzios gnomic; frazeologic idiomatic. Paremiologic. Vb. A cugeta a reflecta; a rosti sentintze (maxime); a cimili (reg.). V. afirmatzie gindire literatura.

aforism v. maxima.

AFORISM Fraza concisa care cuprinde o formulare cu caracter generalizator sau o reflectzie morala ori filozofica; adagiu maxima* sentintza; Ipocrizia este omagiul care viciul il aduce virtutzii (La Rochefoucauld). in context* aforismul poate reprezenta ilustrarea sau concluzia enuntzului precedent: Lasa k nici mama nici tatal lui no sashi dea niciodata invoirea dara chiar shi daca sar putea nu e binecuvantata de Dumnezeu casnicia facuta peste vointza parintzilor (Slavici); Dumnezeu se vadeshte in glasul nourilor shi al cerbilor incuviintza Kesarion Breb (Sadoveanu). • Caracterul de figura* al aforismului este mai evident in textul poetic unde se combina uneori cu altzi tropi: cu metafora* O luptai viatza deci te lupta/ Cu dragoste de ea cu dor (Coshbuc); cu personificarea* [San Marc] Rosteshte lin in clipe cadentzate: / „Nunvie mortzii en zadar copile!” (Eminescu). M.M.

AFORISM (< fr. aphorisme < lat. aphorismus < gr. aphorismos definitzie) Formulare concisa lapidara a unei cugetari a unui adevar filozofic. Aforismele nu trebuie confundate cu axiomele. Acestea din urma sint adevaruri evidente prin ele insele iar aforismele mici sinteze bazate pe experientza. Cultivat de scriitorii antici k Hippocrat care la folosit pentru intiia oara in denumirea unor precepte medicale (Aforisme) ilustrat stralucit de La Rochefoucauld Blaise Pascal shi de cei moderni k Schopenhauer (Aforisme) aforismul il intilnim shi in opera unor scriitori romani k Lucian Blaga (Elanul insulei) V. Eftimiu (Vorbe vorbe vorbe...) G. Ibraileanu (Privind viatza). Avind toate insushirile lingvistice shi stilistice ale celorlalte specii aforistice (maxima sentintza) aforismele contzin un sens adinc shi tocmai de aceea sint rostite cu intentzia de a revizui un loc comun in gindire o idee inradacinata. Caracteristica literara a enuntzului aforistic de adevaruri generale este de natura stilistica. „In formularile maximelor sint vizibile semne ale unui ton propriu al fiecarui scriitor cu toata aparentza neutra a acestor formulari de adevaruri generale.” (Silvian Iosifeseu Literatura de frontiera) Sinonim cu adagiu apoftegma maxima sentintza termeni ce formeaza obiectul aforisticei. Ex. Tot ce se intimpla se produce prin contradictzie. (HERACLIT) Memoria: un curtean al fiecaruia dintre noi plin de curtoazie care caligrafiaza trecutul. (LUCIAN BLAGA)