AFORISM (< fr. aphorisme < lat. aphorismus < gr. aphorismos definitzie) Formulare concisa lapidara a unei cugetari a unui adevar filozofic. Aforismele nu trebuie confundate cu axiomele. Acestea din urma sint adevaruri evidente prin ele insele iar aforismele mici sinteze bazate pe experientza. Cultivat de scriitorii antici k Hippocrat care la folosit pentru intiia oara in denumirea unor precepte medicale (Aforisme) ilustrat stralucit de La Rochefoucauld Blaise Pascal shi de cei moderni k Schopenhauer (Aforisme) aforismul il intilnim shi in opera unor scriitori romani k Lucian Blaga (Elanul insulei) V. Eftimiu (Vorbe vorbe vorbe...) G. Ibraileanu (Privind viatza). Avind toate insushirile lingvistice shi stilistice ale celorlalte specii aforistice (maxima sentintza) aforismele contzin un sens adinc shi tocmai de aceea sint rostite cu intentzia de a revizui un loc comun in gindire o idee inradacinata. Caracteristica literara a enuntzului aforistic de adevaruri generale este de natura stilistica. „In formularile maximelor sint vizibile semne ale unui ton propriu al fiecarui scriitor cu toata aparentza neutra a acestor formulari de adevaruri generale.” (Silvian Iosifeseu Literatura de frontiera) Sinonim cu adagiu apoftegma maxima sentintza termeni ce formeaza obiectul aforisticei. Ex. Tot ce se intimpla se produce prin contradictzie. (HERACLIT) Memoria: un curtean al fiecaruia dintre noi plin de curtoazie care caligrafiaza trecutul. (LUCIAN BLAGA)