ZGARCͲ zgarcesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) strange a (se) contracta din cauza frigului a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci a se micshora a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie a se arata zgarcit; a se scumpi. Din sl. sŭgrŭčiti.

zgarci⁴ [At: CORESI EV. 411 / Pzi: ~rcesc / E: slv съгръчити сѧ] 12 vtr (D. fiintze) A (se) strange din cauza frigului fricii durerii etc. Si: a se chirci (3) a se contracta (9) a se ghemui (1) a se inchirci a se strange (pop) a se ciuciuli¹ (3) a se zguli (12) (inv) a se starci (1) (reg) a se tambushi (1). 3 vr (Prc; d. partzi ale corpului) A se atrofia (1). 4 vr (Rar) A se schimonosi (1). 5 vr A se pipernici. 6 vr (Pex; d. plante) A degenera (1). 78 vtr (Inv; fig) A (se) smeri (12). 910 vtr (Reg) A (se) shifona (12). 11 vr A da dovada de zgarcenie (2) Si: a se calici (7) a se lacomi a se scumpi (1) (reg) a se zgarnai.

ZGARCͲ zgarcesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) strange a (se) contracta din cauza frigului a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci a se micshora a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie a se arata zgarcit; a se scumpi. Din sl. sŭgrŭčiti.

ZGARCÍ zgarcesc vb. IV. 1. Tranz. Ashi strange ashi contracta corpul sau partzi ale lui (de durere de frig etc.). ◊ Refl. Ma strang ma zgarcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci a se micshora a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie a se scumpi. Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).

A SE ZGARCÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi vazut de frig etc.); a se ghemui; a se strange. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a ramane sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizari. 3) A manifesta zgarcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugrutziti

zgirci¹ s.n. 1 (inv.pop) Cartilaj. Sint olarii slabi trashi la fatza numai oase zgirci shi piele (STANCU). ♦ Ext. Came de proasta calitate vinoasa cu pielitze. Urmeaza leafa grasa Tot ce cade de la masa... Oase zgirciuri shi ciolane (ARGH.). 2 (inv. pop.) Circel; crampa. Varga lasa repede mina jos k shi cum lar fi apucat un zgirci in antebratz (POPOV.). 3 Unealta formata dintro lama metalica curbata fixata pe un miner care este folosita (de dogar) pentru curatzarea muchiilor vaselor mici de lemn. • pl. uri. /de la zgirci².

zgirci² vb. IV. refl. 1 A se stringe a se contracta a se ghemui (din cauza frigului a durerii etc.). Dragomir se zgirceshte pe scaun shi sapuca de masa (CAR.). ◊ (tr) Biata Pisicutza zgircindushi picioarele de dinapoi... luneca de mai multe ori (HOG.). ♦ (despre plante sau despre rase de animale) A se chirci a se micshora a se pipernici a degenera. 2 Fig. A da dovada de zgircenie a se arata zgircit a se scumpi. Ii dau o mie mai nu ma zgircesc (POPOV.). • prez.ind. esc. /<sl. veche съгръчитн сѧ.

ZGIRCͲ zgircesc vb. IV. Refl. 1. (Despre fiintze shi despre partzi ale corpului lor) A se stringe a se ghemui a se contracta de frig (de durere etc.). Ma string ma zgircesc covrig. STANCU D. 37. Miinile simtzeau metalul rece al pushtilor shi se zgirceau sub mineca mantalei. D. ZAMFIRESCU R. 254. Lihnitzi de foame shi stircitzi de frig se culcara sa doarma. Se zgircira unul linga altul sub un tzol prafuit shishi suflau in pumni k sashi dezghetze degetele. VLAHUTZA O. A. I 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorish la Aristitza zgircindulise inima k na dat peste ele asha noroc. CONTEMPORANUL VIII 208. ◊ Tranz. fact. Ii varsa la ureche citeva vorbe otravite caril ingalbenira la fatza shii zgircira pumnul. GANE N. II 16. Ai mortzii fiori i zgircesc shii intind. COSHBUC P. II 296. Peste noapte a shi dat holera peste mine shi ma framintat shi ma zgircit circel. CREANGA A. 15. ♦ Tranz. Ashi incorda membrele in vederea unui efort. Biata Pisicutza zgircindushi picioarele de dinapoi... luneca de multe ori dea saniushul pe luciul foilor k pe ghetzush. HOGASH M. N. 131. 2. A se inchirci a paraliza. Nu mai auz de loc piciorul drept mi sa zgircit mi sa uscat mina stinga. BRATESCUVOINESHTI I. 30. ♦ A deveni pipernicit a degenera. Din lipsa de nutretz bun rasele indigene [de vite] se pipernicesc shi se zgircesc. I. IONESCU P. 234. 3. A da dovada de zgircenie a se arata zgircit. Se zgirceshte pentru citziva bani. ◊ Tranz. Fig. Pina traieshti fatzi pomana Nu zgirci minatzi dushmana. PANN P. V. III 98.

sgarcì v. 1. a se strange (in urma unei contractziuni a tendoanelor): i se sgarcira mainile; 2. fig. a fi sgarcit: se sgarceshte pentru nimica toata. [Slav. SŬGRŬČITI a se contracta].

zgircésc v. tr. (vsl. sŭgrŭčiti sen id. [Bern. 1 369]. V. circesc inchircesc ogirjit). String minile saŭ picĭoarele: frigu shi frical zgircise. V. refl. Ma string ma contractez: holericilor li se zgircesc membrele. Fig. Ma scumpesc nu ma’ndur sa daŭ: s’a scumpit pentr’un franc. V. cupesc.

zgarcí² (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zgarcéshte imperf. 3 sg. se zgarceá; conj. prez. 3 sa se zgarceásca

zgarcí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zgarcésc imperf. 3 sg. zgarceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. zgarceásca

zgirci (conj. zgirceasca)

sgarcesc ceam 1 imp.

ZGARCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lacomi. 5. a se scumpi (reg.) a se harsi. (Sa ~ shi a pierdut ocazia.)

ZGIRCI vb. 1. a se chirci a se contracta a se ghemui a se inchirci a se stringe (pop.) a se ciuciuli a se stirci (reg.) a se timbushi (OIt. Ban. shi Transilv.) a se zguli. (Sa ~ de durere.) 2. a (se) contracta a (se) crispa a (se) incleshta. (Fatza i se ~; furia i ~ fatza.) 3. a se chirci a degenera a se inchirci a se pipernici a se sfriji (inv. shi reg.) a scadea (reg.) a se izini a se shishtavi (prin Ban.) a se micicula (Mold. shi Bucov.) a se prizari (prin Olt.) a se tircavi. (Planta sa ~.) 4. a se calici a se lacomi a se scumpi (prin nordvestul Munt. shi nordestul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atita!) 5. a se scumpi (reg.) a se hirsi. (Sa ~ shi a pierdut ocazia.)

ZGARCͲ zgarcésc vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)

sgircí (césc ít) vb. 1. A contrage a se stringe. 2. (Refl.) A fi meschin a se scumpi. Var. girci circi shi der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich Lecivon 146; Cihac II 41; Tiktin; Berneker 369) cf. ceh. skrciti. Der. sgirci (var. sgirc) s. n. (cartilaj; unealta de dogar; extremitate cartilaginoasa; sfirc; shfichi de bice); sgircit adj. (avar meschin; strins chircit); sgircenie s. f. (avaritzie calicie); sfirc s. n. (extremitate cartilaginoasa; mamelon; shfichi de bici) cuvint de uz general (ALR II 68) este fara indoiala deformare de la sgirc apropiat de radacina expresiva sfir cf. spirc.

zgarcí³ zgarcesc vb. 1. (tranz.) A strange: „De inima mo zgarcit” (SHtetzco 1990: 76). 2. (refl.) A se chirci a se contracta a se ghemui. Din sl. sǔgrǔčiti „a se contracta” (SHaineanu Scriban DLRM DEX MDA).