ZGIRCͲ zgircesc vb. IV. Refl. 1. (Despre fiintze shi despre partzi ale corpului lor) A se stringe a se ghemui a se contracta de frig (de durere etc.). Ma string ma zgircesc covrig. STANCU D. 37. Miinile simtzeau metalul rece al pushtilor shi se zgirceau sub mineca mantalei. D. ZAMFIRESCU R. 254. Lihnitzi de foame shi stircitzi de frig se culcara sa doarma. Se zgircira unul linga altul sub un tzol prafuit shishi suflau in pumni k sashi dezghetze degetele. VLAHUTZA O. A. I 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorish la Aristitza zgircindulise inima k na dat peste ele asha noroc. CONTEMPORANUL VIII 208. ◊ Tranz. fact. Ii varsa la ureche citeva vorbe otravite caril ingalbenira la fatza shii zgircira pumnul. GANE N. II 16. Ai mortzii fiori i zgircesc shii intind. COSHBUC P. II 296. Peste noapte a shi dat holera peste mine shi ma framintat shi ma zgircit circel. CREANGA A. 15. ♦ Tranz. Ashi incorda membrele in vederea unui efort. Biata Pisicutza zgircindushi picioarele de dinapoi... luneca de multe ori dea saniushul pe luciul foilor k pe ghetzush. HOGASH M. N. 131. 2. A se inchirci a paraliza. Nu mai auz de loc piciorul drept mi sa zgircit mi sa uscat mina stinga. BRATESCUVOINESHTI I. 30. ♦ A deveni pipernicit a degenera. Din lipsa de nutretz bun rasele indigene [de vite] se pipernicesc shi se zgircesc. I. IONESCU P. 234. 3. A da dovada de zgircenie a se arata zgircit. Se zgirceshte pentru citziva bani. ◊ Tranz. Fig. Pina traieshti fatzi pomana Nu zgirci minatzi dushmana. PANN P. V. III 98.