zgirci² vb. IV. refl. 1 A se stringe a se contracta a se ghemui (din cauza frigului a durerii etc.). Dragomir se zgirceshte pe scaun shi sapuca de masa (CAR.). ◊ (tr) Biata Pisicutza zgircindushi picioarele de dinapoi... luneca de mai multe ori (HOG.). ♦ (despre plante sau despre rase de animale) A se chirci a se micshora a se pipernici a degenera. 2 Fig. A da dovada de zgircenie a se arata zgircit a se scumpi. Ii dau o mie mai nu ma zgircesc (POPOV.). • prez.ind. esc. /<sl. veche съгръчитн сѧ.