PARALIZÁ paralizez vb. I. 1. Intranz. shi refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face sashi piarda mobilitatea shi sensibilitatea; a intzepeni a amortzi. 2. Tranz. Fig. A impiedica a face incapabil sa se mishte sa se manifeste sa actzioneze. ♦ Tranz. shi intranz. A incremeni (de spaima de emotzie etc.). Din fr. paralyser.

paraliza [At: ASACHI S. L. II 82 / V: (inv) ~zi^[1] / Pzi: ~zez 3 (inv) paraliza / E: fr paralyser] 12 vtir (D. oameni d. corpul ori d. partzi ale corpului lor) A (se) imbolnavi de paralizie Si: (pop) a (se) damblagi. 3 vtf (C. i. fiintze sau partzi ale corpului lor) A face sashi piarda mobilitatea shi sensibilitatea Si: a amortzi a intzepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mishca de a simtzi de a actziona de spaima de emotzie etc. Si: a imobiliza a incremeni. 6 vt (C. i. sentimente actziuni) A impiedica sa se manifeste Si: a anula a neutraliza. 7 vt A face sa stagneze Si: a opri. corectata

PARALIZÁ paralizez vb. I. 1. Intranz. shi refl. A se imbolnavi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face sashi piarda mobilitatea shi sensibilitatea; a intzepeni a amortzi. 2. Tranz. Fig. A impiedica a face incapabil sa se mishte sa se manifeste sa actzioneze. ♦ Tranz. shi intranz. A incremeni (de spaima de emotzie etc.). Din fr. paralyser.

PARALIZÁ paralizez vb. I. 1. Intranz. shi refl. Ashi pierde total sau partzial mobilitatea shi sensibilitatea corpului; a se damblagi. SHi totushi cind visam noaptea k iau parte la lupte eram k paralizat de groaza. CAMIL PETRESCU U. N. 208. ♦ Fig. A intzepeni. Abia pot vorbi caci mie paralizat gitlejul deatita inghitzit in sec. CAMIL PETRESCU U. N. 360. 2. Tranz. A impiedica o mishcare o actziune; a imobiliza. Fatza lui paralizeaza prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU T. II 174. Neshtiintza in care sint de ceea ce se petrece in Constantinopol ma paralizeaza in lucrarile mele aci. GHICA A. 276.

PARALIZÁ vb. I. 1. intr. refl. Ashi pierde total sau partzial mobilitatea shi sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face sa inceteze orice mishcare orice actziune; a imobiliza. [< fr. paralyser].

PARALIZÁ vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face sa inceteze (o mishcare o actziune); a imobiliza; a incremeni (de emotzie de spaima). (< fr. paralyser)

A PARALIZÁ ~éz tranz. 1) (fiintze sau partzi ale corpului lor) A face sa se paralizeze. 2) A impiedica sa se mishte; a face imobil; a imobiliza; a tzintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputintza. 4) (actziuni sau activitatzi) A impiedica sa se desfashoare; a opri. ~ circulatzia transportului. /<fr. paralyser

A SE PARALIZÁ ma ~éz intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre partzi ale corpului) A fi lovit de paralizie; a inceta de ashi indeplini functziile vitale. /<fr. paralyser

paralizà v. 1. a lovi cu paralizie; 2. fig. a impiedica actziunea unei cauze fizice sau morale a neutraliza: nenorocirea a paralizat toata activitatea sa.

paralizi v vz paraliza

*paralizéz v. tr. (fr. paraliser d. paralysie paralizie). Fac paralitic lovesc cu paralizia. Fig. Neutralizez nimicesc activitatea: revolutziunea paralizeaza comercĭu.

paralizá (a ~) vb. ind. prez. 3 paralizeáza

paralizá vb. ind. prez. 1 sg. paralizéz 3 sg. shi pl. paralizeáza

PARALIZÁ vb. 1. (MED.) (inv. shi pop.) a seca (pop.) a damblagi a lua (Ban.) a shlogui (inv.) a slabanogi. (Ia ~ piciorul drept.) 2. v. amortzi. 3. v. inmarmuri. 4. a anihila a anula a neutraliza. (O sfiala i ~ orice mishcare.) 5. a imobiliza. (Prin fortza ia ~ orice mishcare.)

PARALIZA vb. 1. (MED.) (inv. shi pop.) a seca (pop.) a damblagi a lua (Ban.) a shlogui (inv.) a slabanogi. (Ia ~ piciorul drept.) 2. a amortzi a intzepeni. (Gerul i ~ buzele.) 3. a impietri a incremeni a inlemni a inmarmuri a intzepeni (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima de uimire.) 4. a anula a neutraliza. (O sfiala i ~ orice mishcare.) 5. a imobiliza. (Prin fortza ia ~ orice mishcare.)