Definitzia cu ID-ul 507986:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sgircí (césc ít) vb. 1. A contrage a se stringe. 2. (Refl.) A fi meschin a se scumpi. Var. girci circi shi der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich Lecivon 146; Cihac II 41; Tiktin; Berneker 369) cf. ceh. skrciti. Der. sgirci (var. sgirc) s. n. (cartilaj; unealta de dogar; extremitate cartilaginoasa; sfirc; shfichi de bice); sgircit adj. (avar meschin; strins chircit); sgircenie s. f. (avaritzie calicie); sfirc s. n. (extremitate cartilaginoasa; mamelon; shfichi de bici) cuvint de uz general (ALR II 68) este fara indoiala deformare de la sgirc apropiat de radacina expresiva sfir cf. spirc.