ZGÁIBA zgaibe s. f. 1. Buba mica rana zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui; zganca. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor constand in aparitzia unor bubulitze pe diferite partzi ale corpului. Lat. scabia (= scabies).

zgaiba² sf vz zgaida

zgaiba¹ sf [At: PO 206/4 / S shi: sg~ / Pl: ~be shi (reg) zgaibi / E: ml scabia] 1 (Reg) Raie (1). 2 (Reg) Rapan¹ (1). 3 (Inv) Lepra. 4 (Irg) Dalac (2). 5 (Irg; shis zgaibe dulci) Buba (13). 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg) Umflatura la copita vitelor. 8 (Reg) Boala de ochi foarte periculoasa. 9 (Pgn) Zgarietura (1). 10 (Ie) (Reg) A se tzine ~ (sau k ~ba) (de cineva) A se tzine scai Si: zgaie¹ (2). 11 (Reg; ie) A umbla cu ~ba A cauta cearta. 12 Crusta care se formeaza pe o rana pe o buba Si: zganca (1). 13 (Arg) Organ genital femeiesc. 14 (Reg; fig) Persoana urata slaba rea sau neastamparata. 15 (Reg) Drac (1). 16 (Bot; reg; ic) ~draceasca Rotunjoara (Homogyne alpina).

zgaiba¹ s.f. 1 Buba mica rana zgirietura care a inceput sa prinda coaja. Untul de sunatoare nu e asha de bun pentru bube taieturi shi zgaibe k patlagina (DELAVR.). ♦ Coaja crusta care se formeaza pe o rana prin inchegarea singelui. Sa nu rupi coaja diavole... Nam so rup... Singura se desprinde zgaiba (STANCU). 2 (pop.) Boala de ochi. 3 (pop.) Boala a vitelor caracterizata prin aparitzia unor bubulitze pe diferite partzi ale corpului. 4 Fig. (reg.) Persoana urita slaba rea sau neastamparata. • pl. e. /lat. scabia(m) = scabĭes ei.

ZGÁIBA zgaibe s. f. 1. Buba mica rana zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui; zganca. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor constand in aparitzia unor bubulitze pe diferite partzi ale corpului. Lat. scabia (= scabies).

ZGÁIBA zgaibe s. f. 1. Buba mica rana zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor constand in aparitzia unor bubulitze pe diferite partzi ale corpului. Lat. scabia (= scabies).

ZGÁIBA ~e f. 1) Buba mica sau zgarietura care are crusta deasupra. 2) Coaja formata pe o rana sau de pe o buba. ◊ A se tzine ~ (sau k ~a) de cineva a deranja in permanentza pe cineva; a se tzine scai de cineva. 3) pop. Boala a vitelor manifestata prin aparitzia unor bube mici pe diferite partzi ale corpului. [G.D. zgaibei] /<lat. scabia

ZGAIBA s. f. (Ban.) Riie / Lepra. Zgajbĕ. Scabies. Lepra. AC 380 Etimologie: lat. scabia. Vezi shi zgaibos.

1) zgáĭba zgáĭbara V. gaĭba gaĭbara.

2) zgáĭba f. pl. e (alb. zgeba zgaĭba d. lat. scabies riĭe). Vest. Zganca coaja de buba. Fig. Femeĭe rea: o zgaĭba de femeĭe. A te tzine de cineva k zgaĭba a te tot tzine de el. V. lipca.

zgaiba² s.f v. zgaida.

sgaiba f. Mold. rana ce a inceput a prinde coaja. [Lat. SCABIES].

sgaiba f. crac: cu sgaibele in sus [V. gaiba].

gáĭba shi zgáĭba (Munt.) f. pl. e gáĭbara shi zg (Mold. sud) f. pl. ere gaĭbarác shi zg (Munt.) n. pl. e shi gáĭda (Mold.) shi zg (Olt.) f. pl. e (turc. bg. gáĭda cimpoĭ cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita cimpoĭ piem. gaida long. gaida virf de sageata. Cp. cu fluier care inseamna shi „tzurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur 15 shi 20) Zgaĭbarac in VR. 1927 5 153. V. cĭoanta gamba.

zgáiba (pop.) s. f. g.d. art. zgáibei; pl. zgáibe

zgáiba s. f. g.d. art. zgáibei; pl. zgáibe

zgaiba

sgaiba be.

ZGÁIBA s. v. bubitza bubulitza coaja crusta pojghitza.

zgaiba s. v. BUBITZA. BUBULITZA. COAJA. CRUSTA. POJGHITZA.

ZGÁIBA zgáibe s. f. ~ 4. (Cuvant de ocara) Drac. (din lat. scabĕre = a se scarpina cf. alb. zgebë = raie it. scabbia = raie; in privintza formei cf. habeat > aiba; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultatzii semantice daca se pleaca de la sensul de raie propriu lui scabies; dar se poate presupune k etimonul lat. pastra de asemenea intzelesul sau etimologic de mancarime ceea ce provoaca scarpinatul sens ce corespunde cuv. rom.)

sgáiba (be) s. f. 1. Rana rosatura buba superficiala. 2. Crusta coaja. 3. Demon termen de ocara. Var. mr. zǵaiba. Lat. scabia de la scabĕre „a se freca” (Cipariu Elem. 72; Densusianu Hlr. 133; Pushcariu 1936; REW 7634; cf. in contra Graur BL V 113) cf. alb. zgebë „riie” (Philippide II 653) it. scabbia „riie”. Provenientza in rom. pornind de la alb. (Weigand Jb. XIX 144) pare o ipoteza inutila k shi sursa anterioara indoeurop. (Lahovary 327). Pentru forma cf. habeat › aiba. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultatzii semantice daca se porneshte de la sensul de „riie” propriu lui scabies; dar este de presupus k cuvintul lat. conservat shi sensul sau etimologic de „mincarime lucru care provoaca scarpinatul” care este cel al cuvintului rom. Der. sgaibos adj. (ulceros).

zgáiba zgaibe s.f. (reg.) 1. Rana zgarietura care a prins coaja. 2. Boala a vitelor constand in aparitzia unor bubitze pe diferite partzi ale corpului. Lat. scabia (= scabies) „raie mancarime; dorintza pofta” (Cipariu Densusianu Pushcariu cf. DER; DLRM DEX MDA).

zgaiba zgaibe s. f. 1. rana de dimensiuni reduse shi de mica gravitate. 2. defect. 3. copil mic. 4. (er. glum.) vulva.