CRÚSTA cruste s. f. 1. Strat exterior care se formeaza prin solidificare uscare etc. la suprafatza unor corpuri moi; coaja scoartza. ♦ Spec. Strat anatomic protector format la suprafatza unei plagi care incepe sa se cicatrizeze. 2. Strat indesat uscat shi intarit care se formeaza uneori la suprafatza terenului arabil in urma ploilor batatoririi excesive etc. 3. Strat solid de saruri depuse pe peretzii unui vas sau ai unei tzevi in care se afla sau prin care curge un lichid contzinand saruri dizolvate. 4. (Zool.) Invelish impregnat cu saruri de calciu la unele nevertebrate. Din lat. crusta.

crusta sf [At: BIANU D. S. / Pl: ~te / E: ml crusta fr croûte ger Kruste cf incrusta crustaceu] 1 Strat exterior care se formeaza prin solidificare uscare etc. la suprafatza unor corpuri moi Si: coaja scoartza. 2 (Spc) Coaja care se formeaza pe o rana care incepe sa se vindece. 3 Strat uscat shi intarit care se formeaza pe un teren arabil in urma ploilor a batatoririi excesive etc. 4 (Pex) Invelish. 5 (Fig) Strat tare de saruri depus pe peretzii unui vas sau ai unei tzevi in care se afla sau prin care curge un lichid contzinand saruri. 6 Glazura (1). 7 Invelish impregnat cu straturi de calciu la unele nevertebrate.

CRÚSTA cruste s. f. 1. Strat exterior care se formeaza prin solidificare uscare etc. la suprafatza unor corpuri moi; coaja scoartza. ◊ Spec. Strat anatomic protector format la suprafatza unei plagi care incepe sa se cicatrizeze. 2. Strat indesat uscat shi intarit care se formeaza uneori la suprafatza terenului arabil in urma ploilor batatoririi excesive etc. 3. Strat solid de saruri depuse pe peretzii unui vas sau ai unei tzevi in care se afla sau prin care curge un lichid contzinand saruri dizolvate. 4. Invelish impregnat cu saruri de calciu la unele nevertebrate. Din lat. crusta.

CRÚSTA cruste s. f. Strat exterior (subtzire) care se formeaza prin solidificare la suprafatza unor corpuri moi; invelish coaja scoartza pojghitza. Noroiul din jurul ghizdurilor prijisese o crusta subtzire. MIHALE O. 59. Opri luntrea innegrita mai departe pentru k sa nu le tulbure pescuitul shi sari pe pamintul acoperit cu o crusta crapata de seceta. CAMIL PETRESCU N. 81. ◊ Fig. Ne pecetluieshte fiecare intro crusta cum ishi inchid melcii cutia cind da frigul. C. PETRESCU I. II 97.

CRÚSTA s.f. Coaja formata prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoartza. [< lat. crusta cf. germ. Kruste].

CRÚSTA s. f. 1. coaja scoartza. 2. strat tasat uscat shi intarit de la suprafatza terenului arabil in urma ploilor a grindinei etc. 3. strat solid de saruri depuse pe peretzii unui recipient. 4. invelish tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta)

CRÚSTA ~e f. 1) Pojghitza formata la suprafatza unor corpuri moi; coaja. 2) Strat anatomic protector care se formeaza pe o rana cand aceasta incepe sa se cicatrizeze; coaja. 3) Strat solid de saruri depuse pe peretzii unui recipient sau al unei tzevi in care se afla sau prin care curge un lichid. 4) Invelish impregnat cu saruri de calciu la unele animale nevertebrate. /<lat. crusta

*crústa f. pl. e (lat. crusta coaja). Coaja: pin auntru oaleĭ s’a format o crusta. Zool. Gaoacea raculuĭ.

crústa s. f. g.d. art. crústei; pl. crúste

crústa s. f. g.d. art. crústei; pl. crúste

CRÚSTA s. 1. coaja. (Mamaliga a facut o ~.) 2. v. pojghitza. 3. v. coaja.

CRUSTA s. 1. coaja. (Mamaliga a facut o ~.) 2. pojghitza. (O ~ la suprafatza lichidului.) 3. (MED.) coaja pojghitza (pop.) zgaiba (reg.) scoartza zganca. (~ la o rana.)

crústa (crúste) s. f. Coaja. Lat. crusta cf. fr. croûte germ. Kruste (sec. XIX). Der. crustaceu s. m. din fr.; incrusta vb. din fr.

CRÚSTA (lat. crusta) s. f. 1. Coaja scoartza. 2. (GEOGR.) Portziune a litosferei cuprinsa intre suprafatza scoartzei terestre pina la 2080 km adincime sub continente (c. continentala) care detzine 41% din supr. Terrei shi 58 km sub oceane (c. oceanica) care cuprinde 59%. Intre ele exista o c. de tranzitzie ce constituie marginile continentale shi arcurile insulare. 3. (AGR.) Strat indesat uscat shi intarit care se formeaza uneori la suprafatza terenului arabil in urma ploii batatorii excesive etc. 4. (TEHN.) Strat solid de saruri depuse pe peretzii unui recipient (ex. cazane de abur) sau al unei tzevi in care se afla sau prin care curge un lichid contzinind saruri dizolvate; este daunatoare functzionarii instalatziilor putind provoca avarii. 5. (ZOOL.) Invelish impregnat cu saruri de calciu la unele vertebrate. 6. (MED.) Formatziune situata la nivelul pielii sau mucoaselor rezultata din coagularea shi uscarea unor serozitatzi singe sau puroi; coaja.