sgáiba (be) s. f. 1. Rana rosatura buba superficiala. 2. Crusta coaja. 3. Demon termen de ocara. Var. mr. zǵaiba. Lat. scabia de la scabĕre „a se freca” (Cipariu Elem. 72; Densusianu Hlr. 133; Pushcariu 1936; REW 7634; cf. in contra Graur BL V 113) cf. alb. zgebë „riie” (Philippide II 653) it. scabbia „riie”. Provenientza in rom. pornind de la alb. (Weigand Jb. XIX 144) pare o ipoteza inutila k shi sursa anterioara indoeurop. (Lahovary 327). Pentru forma cf. habeat › aiba. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultatzii semantice daca se porneshte de la sensul de „riie” propriu lui scabies; dar este de presupus k cuvintul lat. conservat shi sensul sau etimologic de „mincarime lucru care provoaca scarpinatul” care este cel al cuvintului rom. Der. sgaibos adj. (ulceros).