13 definiții pentru zbânțuitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Reg.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

zbânțuitu sf [At: ALECSANDRI, T. 938 / P: ~țu-i~ / V: zbăn~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbânțui + -itură] (Reg) 1 Zbenguială (1). 2 (Pex) Desfătare (7).

ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. [Pr.: -țu-i-] – Zbânțui + suf. -tură.

ZBÂNȚUITÚRĂ, zbânțuituri, s. f. (Rar) Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -(i)tură.

zbînțuitu s.f. (reg.) Zbînțuire. • sil. -țu-i-. pl. -i. /zbînțui + -tură.

ZBĂNȚUITÚRĂ, zbănțuituri, s. f. (Rar) Zbenguială, zbănțuire. Numai la zbănțuituri ți-i gîndu. ALECSANDRI, T. 938.

sbănțuitură f. Mold. 1. garnitură de fier; 2. fig. desfrânare: numai la sbânțuituri ți-e gândul AL.

zbănțuitúră f., pl. ĭ. Zbănțuĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbânțuitúră (reg.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri

zbânțuitúră s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. zbânțuitúrii; pl. zbânțuitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂNȚUITÚRĂ s. v. joacă.

ZBÎNȚUITU s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUITÚRĂ, zbănțuitúri, s. f. Zbânțuitură. (zbănțui + suf. -tură)

Intrare: zbânțuitură
zbânțuitură substantiv feminin
  • silabație: zbân-țu-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuitu
  • zbânțuitura
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturii
plural
  • zbânțuituri
  • zbânțuiturilor
vocativ singular
plural
zbănțuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuitu
  • zbănțuitura
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturile
genitiv-dativ singular
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturii
plural
  • zbănțuituri
  • zbănțuiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbânțuitu, zbânțuiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zbânțui + sufix -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.