10 definiții pentru zbânțuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui.
zbânțuire sf [At: HEM 2471 / V: (înv) zbăn~ / S și: sbănțuire / Pl: ~ri / E: zbânțui] (Rar) Zbenguială (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbânțui; zbenguială.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zbînțuire s.f. (pop.) Acțiunea de a se zbînțui și rezultatul ei; (pop.) zbînțuială, zbînțuit, (reg.) zbînțuitură. pl. -i. /v. zbînțui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBĂNȚUÍRE, zbănțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbănțui; zbenguială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbânțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbânțuíre s. f., g.-d. art. zbânțuírii; pl. zbânțuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBÂNȚUÍRE s. v. joacă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÎNȚUIRE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zbânțuire, zbânțuirisubstantiv feminin
etimologie:
- zbânțui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.