ZARÁF zarafi s. m. (Inv.) 1. Persoana care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. camatar. 2. Casier al vistieriei. Din tc. sarraf.

zaráf sm [At: (a. 1727) IORGA S. D. X 415 / V: zar~ (S shi: saráf) / S shi: sa~ / Pl: ~i / E: tc sarraf] (Ivp) 1 Casier al vistieriei. 2 (Gmtz) Membru al grupului de colindatori care strange banii. 3 Persoana care se indeletnicea cu schimbarea banilor. 45 Bancher (12). 67 (Reg) Bijutier (12).

zaraf s.m. (inv. pop.) 1 Persoana care se indeletnicea cu schimbul banilor; ext. camatar. Hagi Curti giuvaergiul shi zaraful vestit (K. PETR.). 2 Casier al vistieriei. Era sardarul Gheorghe zaraful visteriei (FIL.). • pl. i. /<tc. sarraf.

ZARÁF zarafi s. m. (Inv.) 1. Persoana care se indeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. camatar. 2. Casier al vistieriei. Din tc. sarraf.

ZARÁF zarafi s. m. 1. (Invechit shi arhaizant) Persoana care se indeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. camatar. Meshterul Tadeus a tras punga shi a numarat frunte linga frunte zarafului douazeci shi shase de taleri. SADOVEANU N. P. 217. Au venit shi multzi negustori turci. Aceshtia erau insa mai ales zarafi shi vinzatori de lucruri mici shi scumpe. GALACTION O. I 261. Iesheam de la un zaraf al meu coboram scara shi grabeam sajung la locul unde miam lasat cabrioletul. C. PETRESCU A. R. 38. 2. (Invechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON C. 230. Zarafii sa pribegit Nu mai ne vine dijmarit. MAT. FOLK. 97.

ZARÁF zarafi s. m. (Inv.) 1. Persoana care se indeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. camatar. 2. Casier al vistieriei. Tc. sarraf.

ZARÁF ~i m. inv. 1) Persoana care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoana care se indeletnicea cu imprumutul de bani in schimbul unei camete; camatar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf

zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni shi ovrei napadesc pe cel cazut GHICA; 2. cel ce schimba bani (in piatza). [Turc. SARAF].

zaráf m. (vechĭ shi saraf d. turc. saraf ar. sarraf; ngr. saráfis alb. bg. sirb. saraf). Schimbator de banĭ in schimbu unuĭ mic folos. V. bancher tirgar.

saraf^[1] sm vz zaraf

saraf^[1] sf vz zaraf

zaraf sm vz zaraf

zaráf (inv.) s. m. pl. zaráfi

zaráf s. m. pl. zaráfi

ZARÁF s. (inv.) targar. (~ul schimba banii.)

ZARÁF s. v. bancher camatar.

ZARAF s. (inv.) tirgar. (~ schimba banii.)

zaraf s. v. BANCHER. CAMATAR.

zaráf (fi) s. m. Camatar. bancher. Mr. saraf megl. zaraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; SHeineanu II 386; Ronzevalle 110) cf. ngr. ζαράφι alb. bg. sb. saraf. Der. zarafie s. f. (localul zarafului; camatarie); zaraflic s. n. (schimb speculatzie cu bani).