opțiuni
  • info

11 definiții pentru cămătar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.

CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.

cămătár sm [At: MACEDONSKI, O. II, 19 / Pl: ~i / E: camătă + -ar] Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete Si: banchez, camatnic, cămătarnic, cămătaș, uzurar, zaraf.

CĂMĂTÁR, cămătari, s. n. (În orînduirile sociale bazate pe exploatare) Persoane care dă bani cu camătă. Un cămătar, un om fără scrupule, care nu se dă înapoi de la nici o josnicie pentru a se îmbogăți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2733. Astăzi nu mai am nimic, Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. Nu-i rostesc mîrșavul nume: să-l rostesc îmi este silă. MACEDONSKI, O. I 9. Cu orice preț îmi trebuia bani. Am alergat la cămătarul nostru. NEGRUZZI, S. III 109.

CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.

CĂMĂTÁR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar

cămătar m. cel ce dă bani cu camătă.

cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cămătár s. m., pl. cămătári

cămătár s. m., pl. cămătári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.

CĂMĂTAR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.

Intrare: cămătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămătar
  • cămătarul
  • cămătaru‑
plural
  • cămătari
  • cămătarii
genitiv-dativ singular
  • cămătar
  • cămătarului
plural
  • cămătari
  • cămătarilor
vocativ singular
  • cămătarule
  • cămătare
plural
  • cămătarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cămătar, cămătarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cămătar, un om fără scrupule, care nu se dă înapoi de la nici o josnicie pentru a se îmbogăți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2733. DLRLC
    • format_quote Astăzi nu mai am nimic, Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. Nu-i rostesc mîrșavul nume: să-l rostesc îmi este silă. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
    • format_quote Cu orice preț îmi trebuia bani. Am alergat la cămătarul nostru. NEGRUZZI, S. III 109. DLRLC
etimologie:
  • Camătă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.