BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

banchér sm [At: NEGRUZZI, S. III, 160 / V: -chier / Pl: ~i / E: fr banquier, it banchiero] 1 Proprietarul unei bănci³ (1). 2 Persoană care, prin intermediul unei bănci³ (1), dă bani cu împrumut sau finanțează în schimbul unei dobânzi sau a unei părți din profit, investind în industrie, comerț, agricultură etc. 3 Persoană care (la unele jocuri de cărți) ține banca³ (6).

banchér s.m. 1 (fin.) Posesor de capital bănesc, care, cu titlu de împrumut și în schimbul unei dobînzi sau al unei părți din profit, pune capitalul său la dispoziția altor persoane sau instituții. 2 (fin.) Proprietar sau mare acționar al unei bănci. 3 (la unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. • pl. -i. și (înv.) banchiér s.m. /<fr. banquier, it. banchiere, germ. Bankier, ngr. βανcηερ.

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul băncii², (1), dă bani cu împrumut sau finanțează în schimbul unei dobânzi sau al unei părți din profit pe capitaliștii sau instituțiile lor din industrie, comerț, agricultură etc.; proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani spre a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. (În societatea capitalistă) Posesor de capital bănesc, pe care-l pune la dispoziția altor capitaliști în schimbul cedării unei părți din profit sub forma dobînzii; proprietar sau mare acționar al unei bănci. Le-am zărit privirile, grele, Ca o puzderie de stele rele... Da, i-am văzut pe toți, deslușit: ... Pe regii de trusturi, pe marii bancheri, Pe miliardarii cu burțile moi. DEȘLIU, G. 44. Uiți că lumea asta sărmană dă societății... pînea cea de toate zilele și tot seul pămîntului cu care se ghiftuiesc bancherii dumnitale. SADOVEANU, N. F. 46. 2. (La jocul de cărți) Persoană care ține banca² (2).

BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. (În orânduirea capitalistă) Posesor de capital bănesc, care pune la dispoziția altor capitaliști acest capital, în schimbul unei dobânzi; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și care ține în rezervă o sumă de bani, pentru a plăti, în caz de pierdere, sumele riscate de ceilalți jucători. – Fr. banquer.

BANCHÉR s.m. 1. Posesor de capital bancar; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La jocul de cărți) Persoană care ține banca² [în DN]. [Cf. fr. banquier, it. banchiere].

BANCHÉR s. m. 1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acționar al unei bănci¹. 2. cel care ține banca². (< fr. banquier, it. banchiere)

BANCHÉR ~i m. 1) Proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2) (la unele jocuri de cărți) Jucător care conduce jocul și dispune de o sumă mare de bani, suficientă pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. /<fr. banquier, it. banchier

bancher m. 1. cel ce are o casă de bancă; 2. cel ce joacă în contra tuturor.

*banchér m. (fr. banquier, it. banchiere). Zaraf, cel care conduce o bancă, o casă de schimbat banĭ. Cel care conduce un joc de noroc contra tuturor jucătorilor, maĭ ales la cărțĭ.

banchér s. m., pl. banchéri

banchér s. m., pl. banchéri

bancher.

BANCHÉR s. 1. (înv.) zaraf. (~ul este proprietar de bancă.) 2. (rar) șuetar. (~ la unele jocuri de cărți.)

BANCHER s. 1. (înv.) zaraf. (~ este proprietar de bancă.) 2. (rar) șuetar. (~ la unele jocuri de cărți.)